Cauzele care au contribuit la creşterea bruscă a indicilor epideometrici ai acestei infecţii în majoritatea ţărilor sunt multiple: diminuarea rezistenţei generale a sănătăţii, radiaţia, poluarea mediului înconjurător, migraţia, infecţia HIV/SIDA ş.a.
În Republica Moldova incidenţa şi mortalitatea tuberculozei s-a majorat de 3-4 ori din anul 1990 până în prezent. Republica Moldova este printre ţările cele mai afectate de tuberculoză din Europa. În ţară este introdusă strategia DOTS, care stă la baza Programului Naţional de control şi profilaxie a tuberculozei. Depistarea şi diagnosticul pacienţilor cu tuberculoză este efectuat de mai mulţi lucrători medicali din domeniul ocrotirii sănătăţii, dar preponderent de către medicina primară (medicii de familie) şi serviciul ftiziopneumologic.
Descperirea bacilului Koch la 24 martie 1982 a marcat o cotitură decisivă în precizarea diagnosticului de tuberculoză.
În secolul XXI omenirea se confruntă cu o „nouă tuberculoză”. Una dintre principalele caracteristici ale „noii” boli este oferită de asocierea cu infecţia HIV şi apariţia tot mai des a formelor de TB multirezistentă (TB MDR). Între cele două boli există o inerrelaţie malefică. Imunodepresia creată de HIV creşte dramatic riscul apariţiei tuuberculozei, care de multe ori prezintă aspecte clinice şi radiologice atipice, fiind frecvent generalizate sau cu localizări extrapulmonare. Impactul tuberculozei asupra infecţiei HIV s-a dovedit a fi la fel de profund. Asocierea celor două reduce semnificativ şansele de supravieţuire. Decesul nu este cauzat de tuberculoză, care de-altfel, evoluează favorabil sub tratament, ci de agravarea imunodeficienţei.
Potrivit Raportului OMS „Global Tuberculosis Control: Surveillance, Planning, Financing”, publicat în 2008, ce reflectă situaţia din anul 2006, Moldova ocupă locul II în Europa, după Kazahstan, privind incidenţa tuberculozei (160 la 100 mii populaţie), în timp ce astfel de ţări ca Monaco, Islanda, Cipru, Finlanda, Germania, Malta, Norvegia, Suedia, Italia, Grecia, Danemarca, Israel, Olanda, Luxembourg, Franţa şi San Marino au o incidenţă mai mică de 10 la 100 mii populaţie.
Transmiterea tuberculozei are loc prin intermediul nucleilor de picătură mică, ce au un diametru cuprins între 1-5 mm, ideal pentru a rămâne suspendate în aer timp îndelungat (1-3 ore), iar odată inhalate, să ajungă în alveole şi să se depună acolo.
Riscul unei persoane sănătoase de a se infecta cu M. Tuberculosis depinde în primul rând de numărul şi gradul de contagiozitate al surselor cu care vine în contact şi de durata şi proximitatea contactului cu acestea.
De la sursa de contaminare, bacilii sunt împrăştiaţi în mediul ambiant prin picăturile de spută. Cel mai frecvent (peste 90% din cazuri) contaminarea se realizează pe calea aerogenă – inhalarea particulelor bacilifere capabile să formeze dispersii mai stabile în atmosferă şi să pătrundă în căile aerogene periferice.
Tusea, strănutul şi toate actele fiziologice care pot produce expiraţii forţate (strigăt, râs, cântat sau chiar vorbirea) fragmeantează sputa în picături bacilifere care pot fi proiectate în jurul bolnavului pe o rază de 0,8-1,5 m.
Tuberculoza a fost considerată vreme îndelungată un pericol social din cauza extinderii în masă şi a caracterului ei practic incurabil înainte de descoperirea tuberculostaticelor. După anii 50 au fost descoperite mijloace şi strategii eficiente de combatere a bolii. Cu toate acestea, tuberculoza continuă să reprezinte şi în secolul XXI o problemă de sănătate publică pe plan mondial.
Selecţie din publicaţia Ghid Ftiziopneumologie, Centrul PAS, Chişinău 2008