Într-adevăr, sunt mai mult de trei decenii de când – în calitate de epidemiolog, vicedirector al Centrului Naţional de Sănătate Publică (CNSP) (în trecut – Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă), director al Centrului SIDA (instituţie reorganizată în prezent), coordonator al primelor trei Programe Naţionale de prevenire şi control HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală – am avut în responsabilitatea mea supervizarea situaţiei epidemiologice în ţară.  Trebuie să vă spun că pe la începutul anilor 80, când a început să se vorbească pentru prima dată despre această infecţie la noi, atât societatea moldovenească, cât şi cadrele medicale erau completamente nepregătite. Nimeni nu ştia ce fel de infecţie este aceasta, pentru că nici la nivel internaţional nu se ştiau prea multe. Informaţiile care apăreau în special în presa de atunci erau deosebit de tendenţioase, neprietenoase şi chiar înfricoşătoare, HIV/SIDA fiind numită „ciuma secolului XX”. SIDA (Sindromul Imunodeficienţei Dobândite) a fost raportată pentru prima dată în SUA în 1981 în Los Angeles şi New York, la un grup de bărbaţi la care s-a produs o epidemie de pneumonie cu Pneumocystis Carinii şi Sarcom Kaposi. Ulterior, SIDA a luat proporţiile unei epidemii mondiale majore. SIDA este provocată de virusul imunodeficienţei umane (HIV). Prin distrugerea celulelor de bază ale sistemului imun, HIV anihilează progresiv capacitatea organismului de a se apăra împotriva infecţiilor. Persoanele diagnosticate cu SIDA sunt susceptibile la apariţia diferitor infecţii oportuniste, provocate de agenţi microbieni, care de obicei nu produc îmbolnăviri la omul sănătos. Incubaţia bolii poate varia de la câteva luni la mai mulţi ani. Unele persoane infectate cu HIV rămân asimptomatice zeci de ani. La ora actuală nu există un vaccin, care să ofere protecţie împotriva HIV. Singurul „vaccin” împotriva acestei infecţii este comportamentul sigur, inofensiv, pe care trebuie să îl promovăm în rândul populației.

 

Primele cazuri au fost înregistrate în anul 1987 la câţiva studenţi din străinătate, care îşi făceau studiile la două instituţii de învăţământ superior din Republica Moldova. În general, noi, medicii epidemiologi și cei din managementul sistemului de sănătate, divizăm procesul epidemiologic al infecţiei HIV în trei perioade.

 

Perioada 1987-1995 – se caracterizează prin înregistrarea cazurilor sporadice de infecţia HIV în municipiile Chișinău și Bălți și câteva raioane. În total, în această perioadă au fost diagnosticate 40 de cazuri, dintre care 21 la studenții străini și 19 – la studenții moldoveni. Calea de transmitere a infecţiei – heterosexuală.

 

Perioada 1996-2001 – infecţia HIV este diagnosticată în rândul consumatorilor de droguri injectabile. Astfel, din numărul total de cazuri înregistrate anual în acea perioadă, aproximativ 80-86% erau înregistrate în rândul acestui grup de populație. Referindu-ne la datele statistice: în anul 1995 au fost înregistrate 8 persoane infectate cu HIV, iar în 1996 – 55 persoane. După cum s-a stabilit  ulterior, infectarea s-a produs prin intermediul utilizării în comun a seringilor pentru injectarea drogurilor. Câteva persoane din Moldova, care au plecat la odihnă în Ucraina, au utililzat împreună droguri injectabile (UDI) cu unele persoane HIV-pozitive (în Ucraina această infecție a început să se înregistreze în 1995) și, în rezultatul utilizării în comun a seringilor pentru injectarea drogurilor, au adus infecția acasă. În 1997 am înregistrat 408 cazuri noi de HIV,  în 1998 – 412 cazuri. Această perioadă este caracteristică prin transmiterea infecției HIV în rândul UDI, cu diseminarea infecţiei în diferite localități administrative. Tot în această perioadă, ca o măsură de prevenire a transmiterii HIV în rândul UDI şi reducerea riscurilor – în Moldova au fost introduse programele de reducere a riscurilor, schimbul seringilor/acelor pentru această categorie a populaţiei. În urma eforturilor depuse, numărul cazurilor de infecţie cu HIV în această populație s-a redus, dar a început să creaască transmiterea infecţiei HIV pe cale heterosexuală.

 

A treia perioadă (anii 2002-2013) este caracterizată prin depistarea cazurilor noi de HIV în rândul populaţiei generale. Astfel, deşi avem o epidemie concentrată în rândul grupurilor vulnerabile, cu risc sporit de infectare (utilizatorii de droguri injectabile, bărbaţii care practică sex cu bărbaţi, migranţii) – 92% din cazurile noi de infectare cu HIV sunt diagnosticate în rândul populației generale, în special în rândul tinerilor (în anul 2012 au fost depistate 740 persoane HIV-infectate). La moment, potrivit statisticii oficiale, în Republica Moldova sunt înregistrate 8222 persoane HIV-infectate, inclusiv în teritoriile din stânga Nistrului – 2900 persoane. Incidența HIV pe republică în anul 2012 a constituit 18,55 la 100 mii populație (comparativ cu Rusia - 44). Cele mai multe cazuri (74%) sunt înregistrate în segmentul de vârstă de la 15-34 ani. De asemenea, dacă în perioada a doua a epidemiei HIV infecţia era cel mai mult răspândită în rândul bărbaților (consumatori de droguri), în 2012 proporţia femeilor infectate cu HIV este aproximativ egală. Prevalența HIV este foarte înaltă în municipiile Bălți, Chișinău, Sângerei, teritoriile din stânga Nistrului (regiunea transnistreană).

 

Se ştie că infecţia HIV nu are hotare geografice, nu are naţionalitate şi nu are vârstă. În Republica Moldova infecţia HIV este declarată o problemă de sănătate publică prin mai multe acte şi documente de politici care sunt actualmente în vigoare: Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate pentru anii 2008-2017, aprobată prin Hotărâre de Guvern; Politica Națională de Sănătate pentru anii 2007-2021; Legea nr.23 din 16 februarie 2007 „Cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA" (cu modificările din 2012); Programul național de prevenire și control HIV/SIDA/ITS  pentru anii 2011-2015, aprobat prin Hotărâre de Guvern. Toate aceste acte normative oferă pârghiile necesare pentru a asigura un răspuns naţional eficient la infecţia HIV în Republica Moldova.

 

Cu toate acestea, există încă multe lacune, care împiedică obţinerea unor rezultate mai bune în controlul infecţiei HIV. Printre paşii pe care ar trebui să îi facem pentru stoparea răspândirii transmiterii HIV: să promovăm o politică complexă în acest domeniu; să ne unim eforturile cu toţi partenerii în domeniu, în special cu societatea civilă; să excludem discriminarea persoanelor infectate și afectate de HIV/SIDA prin garantarea drepturilor omului și respectarea demnității umane. Astfel, în pofida tuturor eforturilor depuse, incidența HIV/SIDA în Republica Moldova, atât în rândul populației generale, cât și printre persoanele tinere, a fost în continuă creștere în ultimii ani. Chiar dacă la tinerii cu vârsta de 15-24 ani incidența a fost stabilă pe parcursul anului 2011-2012 (18,5 cazuri la 100,000 persoane), indicatorii rămân a fi departe de cei preconizați pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (11.0 cazuri la 100,000 persoane în 2015).  Scopul major al Declarației Mileniului (aprobată la nivel internaţional) este stoparea epidemiei globale a infecției cu virusul HIV către anul 2015.  HIV poate fi evitat prin prevenire, tratament și îngrijire.  La nivel global au fost create diferite fonduri (Fondul Global de combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei), care acordă suport financiar pentru realizarea activităților de prevenire a infecției HIV tuturor ţărilor (inclusiv Republicii Moldova), care se confruntă cu dificultăţi financiare în implementarea activităţilor de prevenire, tratament, îngrijire şi suport pentru persoanele infectate cu HIV şi bolnave de SIDA. În plus, câţiva ani la rând, sub egida organizaţiilor internaţionale, în majoritatea ţărilor lumii se desfăşoară campanii de informare în masă cu genericul „Getting to zero”/ „A ajunge la zero”, ceea ce înseamnă: „Zero infecţii noi cu HIV”, „Zero discriminare în baza infecţiei HIV”, „Zero decese cauzate de SIDA”. Pentru a ajunge la tendința zero – avem nevoie de cunoștințe, cunoștințe corecte despre infecția HIV, despre SIDA, despre căile de transmitere, măsurile de prevenire și nu în ultimul rând, despre cum nu se transmite infecția HIV pentru a lupta cu stigma și discriminarea, deoarece acestea apar în special din lipsa cunoștințelor.

 

Pentru un răspuns eficient infecţiei HIV în ţara noastră este necesar ca populaţia să promoveze un mod sănătos de viaţă, să aibă cunoştinţe despre HIV/SIDA şi să manifeste o atitudine tolerantă față de persoanele infectate şi/sau afectate de această infecţie social-condiţionată. HIV este un diagnostic care nu se tratează definitiv, dar în cazul administrării tratamentului anritretroviral, specific maladiei, pacienţii HIV-diagnosticaţi trăiesc şi se bucură de viață ca și multe alte persoane care au alte diagnoze incurabile.

 

 

 

 

Evenimentul s-a desfăşurat în sala Senatului a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”. În deschiderea conferinţei au luat cuvântul: Svetlana Cotelea, viceministru al Sănătăţii; Ion Ababii, rectorul USMF “Nicolae Testemiţanu”; Liliana Domente, directorul Institutului de Ftiziopneumologie “Chiril Draganiuc” şi prof. Christoph Lange de la Centrul de cercetare Borstel din Germania.

 

În cadrul conferinţei au fost prezentate mai multe rapoarte privind tuberculoza multidrogrezistentă (TB MDR) în regiunea europeană a OMS şi în Republica Moldova. De asemenea, participanţii au fost familiarizaţi cu rezultatele preliminare ale proiectului “Managementul de caz TB MDR în condiţii de ambulator în contextul implementării metodelor rapide de diagnosticare “Gene Xpert”.

 

În semn de adâncă recunoştinţă pentru meritele obţinute în domeniul cercetărilor realizate în domeniul tuberculozei, administraţia USMF “Nicolae Testemiţanu”a acordat prof. Christoph Lange titlul onorific de Doctor Honoris Causa. Înalta apreciere este şi o confirmare a gratitudinii părţii moldoveneşti pentru eforturile care au fost aduse de către prof. Christoph Lange la fortificarea relaţiilor de colaborare între cele două ţări.

 

Evenimentul de lansare a avut loc în cadrul unei acţiuni de caritate cu acelaşi generic. Scopul acţiunilor – de a sensibiliza opinia publică cu privire la epidemia HIV/SIDA şi de a colecta mijloace financiare, dar şi jucării, cadouri de Crăcun şi Anul Nou pentru cei peste 300 copii infectaţi şi afectaţi de HIV/SIDA. 

 

Evenimentul de caritate s-a desfăşurat într-o ambianţă plăcută, cu participarea Ambasadoarei Panglicii Roşii – Dara şi „Art Group Briosonores”. În cadrul evenimentului a fost prezentată o colecție de articole vestimentare, creată de producătorii autohtoni special pentru acest eveniment. Banii câștigați din vânzarea articolelor de vestimentaţie au fost donaţi copiilor din familii HIV-pozitive.

 

Acţiunea de caritate „Dăruieşte o viaţă” a fost organizată de Asociaţia „Iniţiativa Pozitivă”, cu susţinerea Centrului PAS, UNODC şi Biroului de coordonare al OMS în Republica Moldova.

 

La eveniment au participat reprezentanţi ai instituţiilor guvernamentale, neguvernamentale, internaţionale, care susţin şi implementează acţiuni de profilaxie, tratament, îngrijire şi suport pentru persoanele infectate şi afectate de HIV/SIDA în Republica Moldova.

 

Mă bucură faptul că pe parcursul Conferinţei au fost abordate subiecte deosebit de actuale. Posibil, nu întotdeauna ceea ce a răsunat de la tribune a fost plăcut şi însufleţitor, dar însăşi faptul că această Conferinţă a oferit platformă pentru discuţii deschise cu toţi partenerii din domeniu este un lucru de apreciat.

 

Mi-amintesc o frază a dlui Michel Kazatchkine, reprezentantul special al Secretarului General ONU pentru HIV/SIDA în Europa de Est și Asia Centrală, rostită în mesajul de deschidere a Conferinţei: „Ne aflăm în aşa o perioadă, când recunoaştem că epidemia nu este la început şi noi suntem în acest domeniu de mult timp”. Dl Kazatchkine mai spunea că se simte un fel de oboseală a celor care activează în domeniu, explicată de faptul că până în prezent au fost investite multe eforturi, multe resurse de orice fel, mult timp, iar rezultatele încă nu sunt cele aşteptate. Ceea ce trebuie să înţelegem este că această oboseală se face resimţită pe toate segmentele domeniului HIV/SIDA şi nu va dispărea de la sine atât timp, cât nu vom depune silinţă să obţinem mai multe rezultate bune astăzi. Mâine această oboseală va fi şi mai multă.

 

Mi-a plăcut că în cadrul Conferinţei am avut curajul să recunoaştem că avem anumite dificultăţi, că pe anumite segmente nu am progresat deloc. Şi chiar dacă la prima vedere acesta nu este un rezultat prea mare, totuşi, este primul pas în contextul oricăror schimbări, pe care ni le dorim cu toţii. Mă bucură că societatea civilă, comunitatea persoanelor care trăiesc cu HIV, grupurile cu risc sporit de infectare încep tot mai mult şi mai mult să-şi dezvolte capacităţile interne, să fie pregătiţi pentru a pune în discuţie o problemă, a adresa întrebări şi a-şi susţine poziţia. Mai devreme sau mai târziu, aceasta va duce la un dialog constructiv cu reprezentanţii Guvernului, ministerelor, alte autorităţi, fără de care nu sunt posibile schimbările.

 

În cadrul Conferinţei am încercat să abordăm anumite dificultăţi/bariere care există. Nu pot afirma că am găsit contact în sensul de a ne auzi unii pe alţii, dar am înţeles că înainte ne aşteaptă discuţii sincere, fără de care nu ne vom putea mişca nicăieri înainte. Am înţeles şi responsabilitatea pe care o avem cu toţii pentru ca schimbările aşteptate să se producă cu adevărat.

 

Ceea ce încerc să conştientizez acum pentru mine şi pentru organizaţia pe care o reprezint este că trebuie să ne focusăm pe un singur scop – oprirea epidemiei. Dacă nu vom avea un singur scop major, putem aluneca uşor în procesele de dezvoltare a programelor, altor iniţiative, care ne vor lua mult timp şi ne vor abate de la scopul propus. Avem nevoie de o ţintă clară, spre care să mergem foarte siguri şi motivaţi. Aceasta ne va determina să monitorizăm şi să evaluăm tot ce am realizat, pentru a cunoaşte dacă ne apropiem de scopul propus sau nu. Dacă nu ne apropiem – va trebui să schimbăm direcţia, acţiunile, strategiile. Scopul final ne va fi unul foarte clar: stoparea epidemiei HIV în Republica Moldova.

 

În urma colectării propunerilor pentru această vizită, itinerarul a inclus următoarele puncte de destinaţie:

1. Centrul Comunitar pentru suportul tratamentului pacienţilor cu TB în condiţii de ambulator (incinta Spitalului raional Cahul), proiect susţinut şi implementat prin intermediul Centrului PAS;
2. Secţia ambulatorie de tratament ARV (incinta Spitalului raional Cahul), proiect susţinut şi implementat prin intermediul IP UCIMP RSS;
3. Centrul Obştesc pentru persoanele dependente de substanţe psihoactive ”Pas cu Pas” (or. Cahul), proiect susţinut şi implementat prin intermediul Centrului PAS.

O altă vizită de supervizare a fost efectuată pe data de 23 decembrie la secția de tratament și îngrijiri paliative din cadrul Spitalului de Dermatologie și Maladii Comunicabile (Chișinău), proiect susţinut şi implementat prin intermediul RP IP UCIMP RSS.

 

Vizitele au fost organizate de către Secretariatul CNC TB/SIDA conform planului de activităţi pentru cel de-al doilea semestru al anului 2013.

The GDF stockpile aims to help halt the spread of MDR-TB by guaranteeing supply and improving delivery times of drugs. Countries will benefit from increased flexibility in drug supply as they take on the challenge of scaling up the management of MDR-TB. This support will be linked to the Global Fund Rapid Response Mechanism and GDF aims to move the SRS programme towards longer-term funding sources and a new operating model.

 

 “I would like to thank the UNITAID Board and Secretariat for supporting efforts to ensure access to quality drugs for the treatment of drug-resistant TB,” said Dr Lucica Ditiu, Executive Secretary of the Stop TB Partnership. “It is now essential that as we increase our efforts to make drugs available, we also ensure that we have the necessary capacity on the ground for the management of drug-resistant TB.”

 

 The funding for GDF is one of a series of grants approved by the UNITAID board worth more than US $140 million in total. For more information, visit the UNITAID website.

În 2012 circa 2,1 milioane de adolescenți trăiau cu HIV. Decesele asociate SIDA în rândul adolescenților cu vârste cuprinse între 10 și 19 ani a crescut cu 50 la sută în perioada 2005-2012 (de la 71.000 la 110.000). 

 

Multe din aceste probleme ar putea fi depășite cu fonduri suplimentare și investiții sporite în inovații. O nouă analiză prezentată în Raport arată că un volum de circa 5,5 miliarde dolari investiți în intervenții de mare impact ar putea preveni infectarea a 2 milioane de adolescenţi, în special fete, până în anul 2020. Investițiile în 2010 au fost de 3,8 miliarde dolari.

 

Intervențiile de mare impact presupun asigurarea cu prezervative, tratament antiretroviral, prevenirea transmiterii virusului de la mamă la copil, comunicarea pentru schimbarea de comportament, precum și abordări specifice pentru grupurile de risc. Pe lângă acestea mai sunt necesare investiții în alte sectoare, cum ar fi educația, sănătatea, protecția și bunăstarea socială.

 

Spre deosebire de adolescenți, progresul a fost impresionant în domeniul prevenirii infecţiilor noi cu HIV în rândul sugarilor. În 2012 de două ori mai puțini copii au fost infectați cu HIV față de 2005. Cu toate acestea, sunt necesare eforturi adiționale pentru a menține această tendință și a asigura că atât mamele gravide HIV-pozitive primesc tratament antiretroviral pentru a preveni transmiterea infecției de la mamă la făt, cât și copiii HIV-pozitivi sunt tratați.

 

În 2012 doar 34% din copii în țările cu venituri mici și medii au primit tratamentul de care aveau nevoie, comparativ cu 64% din adulţi. Ca urmare, un număr estimativ de 210.000 copii au murit de boli asociate SIDA în 2012.

 

 “Chiar dacă o femeie gravidă are HIV, nu înseamnă că și copilul ei trebuie să se nască cu acest virus. Dimpotrivă, în zilele noastre acești copii au toate șansele să se nască sănătoși”, a declarat Directorul Executiv UNICEF, Anthony Lake.

 

Grație noului tratament antiretroviral simplificat (cunoscut sub numele de opțiunea B+), acum există o oportunitate mai eficientă de a trata femeile care trăiesc cu HIV și a preveni transmiterea virusului la copii în timpul sarcinii, nașterii și alăptării. Acest tratament implică un regim strict de o pastilă pe zi, în comparație cu tratamentul anterior de până la șase pastile pe zi.

 

În prezent, omenirea deține cunoștințele, experiența și instrumentele necesare pentru a crește o generație fără HIV/SIDA. “Ceea ce este prioritar de acum încolo este să ne concentrăm atenția asupra celor mai vulnerabili și marginalizați copii, adolescenți și femei, prin sporirea investițiilor, schimbarea atitudinilor și a metodelor de lucru. Modalitățile de testare și tratament trebuie să devină eficiente și accesibile pentru toată lumea”, a mai spus Directorul Executiv UNICEF.

 

Raportul de totalizare UNICEF "Copiii și SIDA" este disponibil  la linkul: www.childrenandaids.org

 

Activez în afara Moldovei din martie 2006. În acest răstimp am lucrat succesiv pentru portofoliile Europei de Est, Orientului Apropiat, Africii şi Asiei. Văzută în context regional şi global, situaţia HIV/SIDA şi TB din Moldova este una cu o dinamică foarte favorabilă. Urmăresc ştirile şi dezbaterile de acasă şi cunosc reflexul nefericit de autoflagelare – sunt destui cei, care se grăbesc să recunoască cât de rău este totul la noi. Dar priviţi datele. Graficul şi tabelul elaborate de un grup de experţi independenţi de talie globală în anul 2011 indică cu certitudine că povara TB/SIDA şi riscul corupţiei în acest domeniu este mult mai mic în Moldova, decât în ţările vecine. De fapt, comparativ cu Moldova, scorul pentru povara morbidităţii este mai mult decât dublu în Ucraina, Belarus, Rusia, Burkina Faso şi Congo Brazzaville. Riscul legat de fraude este de circa trei ori mai înalt în Rusia, Ucraina, Chad şi Mauritania. Într-un cuvânt, Moldova investeşte corect mijloacele proprii şi pe cele din exterior, pentru politici TB/SIDA de maximă eficienţă. Desigur, ne-am fi dorit să vedem Moldova fără aceste maladii, dar în epidemiologie, contrar intuiţiei, situaţia curentă trebuie raportată nu doar la cea dorită, dar şi la cea pe care am fi putut să o avem dacă n-am face nimic. Iar situaţia care se atestă actualmente în Moldova este o mare realizare (despre care, totuşi suntem uneori exagerat de modeşti).

 

Am avut privilegiul cu adevarat de vis să activez într-o comunitate de specialişti de o competenţă supremă: Viorel Soltan, Andrei Moşneaga, Victor Volovei, Victor Burinschi, Valeriu Crudu, Iurii Climaşevschi, Gabriela Ionaşcu. Am avut sprijinul şi sfatul unor colegi incredibili – Laurenţiu Ionesii, Nicolae Ivanov, Liliana Caraulan, Lilian Severin, Victoria Tataru, Svetlana Plămădeală, Stela Bivol, Elena Vovc, Liliana Gherman… Mă consider extrem de bogat pentru că pot găsi răspuns la aproximativ orice întrebare profesională, la depărtarea de doar un sunet de telefon.

 

Lucrez într-o instituţie cu peste 120 de etnii şi stau într-o ţară care demult şi-a aşezat societatea într-o manieră extrem de temeinică, chiar dacă barierele naturale, lingvistice şi religioase păreau să facă imposibilă costruirea unui stat. Dacă am învăţat ceva în cei aproape opt ani de la plecare (?) – este respectul şi acceptarea pe care le datorăm unul altuia înainte şi mai presus de orice diferenţe.

 

În martie 2012 am preluat un portofoliu complex al unei ţări din Asia. Acum, la sfârşit de 2013, număr “bobocii” – reuşita confirmată prin cifrele performanţei. În spatele cifrelor – mii de evenimente care nu s-au produs: decese prin tuberculoză, pierderi de vieţi ale copiilor prin malarie, cazuri de HIV/SIDA...

 

Ca cetăţean am resimtit succesul nostru comun cel mai intens atunci, când la sfârşit de an, am cerut pentru familie viza americană pentru două săptămâni. După o scurtă discuţie am auzit la ghişeul Ambasadei din Berna “Visa approved”. Paşapoartele albastre au venit prin poştă cu viză pentru zece ani!  Evident, cetăţenii Republicii Moldova nu sunt priviţi ca indezirabili!

 

Le doresc “Sănătate şi la mulţi ani”! Un an a trecut şi altul să vină ! Cu provocări şi obstacole, dar şi cu sănătate, credinţă şi curaj pentru a le înfrunta pe toate! Crăciun fericit şi un an bun tuturor!

 

 

În opinia mea, Conferinţa Naţională HIV/SIDA din acest an este un bun punct intermediar de analiză a ceea ce ne-am propus să realizăm şi a ceea ce n-am reuşit în implementarea activităţilor Programului Naţional de prevenire şi control HIV/SIDA, în contextul unui Program Naţional subfinanţat şi a constrângerilor existente din partea Fondului Global de combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei.

Concluzia principală pe care am făcut-o în cadrul conferinţei este că trebuie să accelerăm activităţile pe toate direcţiile, în special cele care ţin de procurarea medicamentelor, procurarea serviciilor inclusiv de la ONG-uri. Este necesar să regândim şi să dezvoltăm acele servicii, care sunt cele mai eficiente. Altfel zis, să investim bani puţini, dar să obţinem un impact maxim posibil. 

 

Consider că avem, dar în acelaşi timp trebuie să avem sinceritate şi onestitate personală pentru a aprecia corect ce activităţi merită a fi continuate şi în care activităţi merită să investim pentru a obţine un control mai bun al infecţiei HIV în Moldova. Cu regret, constat că pe lângă capacităţi avem un deficit de timp. Or, în situaţia în care Fondul Global nu va mai putea acoperi finanţarea activităţilor aşa precum a făcut-o înainte, se impune să dezvoltăm un plan de acţiune şi intervenţii urgente. 

 

Din prezentările colegilor din România şi Ucraina, am observat că ţările vecine au trecut prin aceleaşi dificultăţi, în final, reuşind să găsească soluţii la nivel local pentru menţinerea activităţilor. Republica Moldova ar putea ocoli dificultăţile cu care s-au confruntat aceste două ţări?

Într-adevăr, a fost prezentată experienţa României şi Ucrainei şi în ambele ţări am observat situaţii în care: epidemia HIV a fost scăpată de sub control în rândul grupurilor cu risc sporit de infectare în momentul în care Fondul Global s-a retras din România (statul neavând capacităţi să asigure servicii de profilaxie calitative, axate pe necesităţile grupurilor cu risc sporit de infectare); şi limitarea accesului la tratamentul antiretroviral a mai multor persoane în Ucraina din cauza preţurilor exorbitante a medicamentelor, care au fost procurate din bugetul de stat. Doar câţiva ani mai târziu această problemă a fost soluţionată, reuşind ca din aceleaşi surse financiare să fie trataţi mult mai mulţi pacienţi datorită diminuării preţului la medicamentele antiretrovirale.

Sper că Moldova va ocoli aceste dificultăţi. Avem un Minister al Sănătăţii cu experienţă bună în domeniul procurărilor de medicamente, gestionării Programelor Naţionale din resurse proprii. Mai complicat va fi cu identificarea resurselor financiare şi a mecanismului de contractare a ONG-urilor care să presteze servicii de reducere a riscurilor, îngrijire şi suport pentru persoanele infectate şi afectate de HIV/SIDA. Sunt o fire optimistă şi cred că împreună, cu forţele tuturor partenerilor din domeniu, vom reuşi să găsim cele mai bune soluţii la problemele existente.