Recent, Consiliul Naţional de Coordonare TB/SIDA a fost informat despre aprobarea continuării finanţării Programului naţional de control al tuberculozei (PNCT) de către Fondul Global de combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei pentru următoarea perioadă (anii 2013-2015). Cum aţi primit Dumneavoastră această informaţie în calitate de coordonator PNCT şi director al Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”?

Liliana Domente: Evident, am primit-o cu bucurie, ceea ce înseamnă că activităţile legate de diagnosticul şi tratamentul tuberculozei vor fi acoperite din sursele externe până în anul 2014, iar unele activităţi ce ţin de acordarea suportului pacienţilor vor fi extinse până în 2015. În acelaşi timp, menţionăm că începând cu 2013, din bugetul de stat, se prevede alocarea surselor pentru acoperirea  tratamentului tuberculozei cu preparate de linia întâi şi, parţial, pentru acoperirea serviciilor de diagnostic prin microscopie. În perioada de tranziţie (trecere de la finanţarea externă la cea de stat) este necesar să ne asigurăm că ţara va reuşi să-şi asume treptat responsabilitatea pentru preluarea finanţării activităţilor de bază a Programului naţional de control al tuberculozei, cum ar fi diagnosticul şi tratamentul.

Suntem la finele celui de-al doilea an de implementare a Programului naţional de control al tuberculozei (2011-2015) în Republica Moldova. Care ar fi principalele rezultate obţinute pe parcursul acestui interval de timp?

Liliana Domente: În primul rând, aş menţiona accesul universal la metodele rapide de diagnostic a tuberculozei rezistente (TB MDR), în special, implementarea metodei GeneExpert, prin care se confirmă rezistenţa la tuberculoză. La moment, în republică, există un sistem de laboratoare bine structurat, care permite diagnosticarea rapidă a TB MDR în teritorii. În rezultatul accesului universal la aceste servicii, este în creştere numărul pacienţilor diagnosticaţi cu tuberculoză rezistentă, ceea ce ne permite să-i încadrăm la timp în tratamentul TB MDR corespunzător.  Făcând o analiză a situaţiei epidemiologice pe 9 luni ale anului curent, constatăm că rata de succes al tratamentului în 2012 este cu 3% mai mare printre cazurile clasice decât în aceeaşi perioadă a anului 2011 ( 57,3% comparativ cu 54%). Aceasta a fost posibil şi graţie creării reţelei centrelor comunitare de suport al pacienţilor cu tuberculoză în zece teritorii-pilot din ţară (Străşeni, Orhei, Rezina, Glodeni, Ungheni, Hânceşti, Ialoveni, Criuleni, Cahul, Râbniţa), care şi-au început activitatea în vara anului trecut şi datorită cărora putem menţiona că mulţi pacienţi au fost reîntorşi în tratament. Totodată, în aceeaşi perioadă de referinţă, rata de abandon al tratamentului a scăzut cu 2-3 % (8,8 % faţă de 12% în anul 2011). Sunt primele rezultate intermediare de impact pe care le avem, dar rămâne să urmărim evoluţia situaţiei în continuare. La capitolul suportul pacienţilor bolnavi de tuberculoză, este de remarcat că începând cu cea de-a doua jumătate a anului 2011 au început să primească ajutor social şi pacienţii cu TB clasică, nu doar cei cu TB MDR.  

Referindu-ne la controlul coinfecţiilor, trebuie să menţionez că dacă în anii precedenţi pacienţii diagnosticaţi cu tuberculoză nu erau încadraţi în tratamentul antiretroviral (ARV), în prezent, aceştia sunt testaţi la HIV şi cei care necesită tratament specific antiretroviral sunt luaţi în tratament.

Eforturi sporite au fost întreprinse în ultimii ani şi pentru informarea populaţiei despre tuberculoză. Campaniile de comunicare ce derulează în fiecare an în Moldova au scopul de a sensibiliza opinia publică şi de a-i determina pe oameni să consulte medicul în cazul suspectării anumitor simptome caracteristice tuberculozei.

O intervenţie nouă a PNCT este orientarea spre tratamentul în condiţii de ambulator al pacienţilor bolnavi de tuberculoză. Este un proiect pilot, ce a demarat în vara anului 2012 în două localităţi (Orhei şi Cahul). Rezultatele pe care le vom obţine sperăm să îi convingă atât pe pacienţi, cât şi pe lucrătorii din sistemul medical, că această metodă este mult mai cost-eficientă. La moment, implementarea proiectului este dificilă din cauza mentalităţii vechi precum că tuberculoza se tratează în staţionar, iar pacienţii bolnavi de TB MDR trebuiesc izolaţi. Adevărul este că pericol nu prezintă pacientul care se află în tratament, ci persoana care nu este depistată la timp şi fiind bolnavă (purtătoare de TB) prezintă o sursă de infecţie pentru cei din jur. Convingerea mea este că viitorul aparţine tratamentului de ambulator al tuberculozei.

În cadrul ultimei şedinţe a CNC TB/SIDA v-aţi referit la mai multe provocări de ordin social, economic, comportamental etc., cărora R. Moldova trebuie să le facă faţă pentru atingerea indicatorilor stabiliţi. Cum putem asigura succesul implementării PNCT pentru perioada 2011-2015?

Liliana Domente: Tuberculoza este o boală socială şi provocarea cea mai mare o constituie criza social-economică. În Europa de Vest tuberculoza a început să scadă înaintea apariţiei preparatelor antituberculoase. Acest exemplu ne orientează spre ideea că aspectul social contează foarte mult. Pe plan comportamental, evident, trebuie să continuăm activităţile de informare pentru a convinge populaţia să consulte medicul la suspectarea primelor simptome caracteristice tuberculozei, pentru a nu lăsa ca boala să fie diagnosticată în stadii avansate, când se supune mai greu tratamentului şi când persoanele bolnave pot transmite uşor infecţia celor cu care vin în contact. Referitor la aspectele de finanţare, Programul naţional de control al tuberculozei are un deficit de buget de 35 %. Ca să atingem indicatorii stabiliţi trebuie să existe şi o acoperire financiară adecvată. Sperăm că pe parcursul următorilor ani vor fi acoperite activităţile pentru cele trei obiective principale: diagnosticul, tratamentul şi suportul social al pacienţilor.

La aceste aspecte principale ce ţin de implementarea PNCT în Republica Moldova şi anume – diagnosticarea persoanelor cu tuberculoză şi acordarea tratamentului pacienţilor cu tuberculoză, am dori să ne referim în continuare. Realitatea din ultimii ani ne arată că reuşim să diagnosticăm, dar nu şi să tratăm. Este aşa sau altfel?

L.Domente: Deficienţele care există se referă atât la diagnosticare, cât şi la tratament şi explicaţia trebuie găsită în mecanismul de conclucrare a diferitor structuri implicate în controlul tuberculozei. Tratamentul tuberculozei este de durată (6 şi 24 de luni) şi pentru ca pacienţii să se menţină şi să urmeze tratamentul până la sfârşit este necesară o mai bună conlucrare a tuturor actorilor implicaţi în controlul TB (asistenţa medicală primară, serviciul de ftiziopneumologie, inclusiv comunitatea) pentru a-i ajuta pe pacienţi să se trateze de această boală. Tuberculoza nu este o sentinţă, dar o maladie care se tratează şi pacientul nu trebuie izolat, dar susţinut de medic, de familie, colegi, prieteni etc. Nimeni nu este protejat de riscul de a se îmbolnăvi de tuberculoză.

Cine, în opinia Dvs., se face mai mult vinovat de eşecul tratamentului tuberculozei: prestatorii de servicii medicale (începând cu medicii de familie) sau pacienţii cu tuberculoză, care nu conştientizează că sănătatea este, în primul rând, o responsabilitate personală? 

Liliana Domente: Consider, cu toţii avem o parte de vină în situaţia creată: începând cu serviciul medical şi terminând cu pacienţii. Carenţele cele mai mari ţin de asigurarea tratamentului strict supravegheat. Foarte mult depinde de atitudinea pacientului faţă de sănătate, dar, până la urmă, serviciul medical este responsabil de controlul acestei infecţii în ţară. 

Cine ar putea să contribuie la schimbarea situaţiei? Cine ar trebui să aibă rolul de lider în controlul tuberculozei în Republica Moldova (Asistenţa Medicală Primară, Centrele Medicilor de Familie, specialiştii  ftiziopneumologi, ONG-urile, mass media, comunitatea, pacienţii)?

Liliana Domente: Fiind parte a sistemului sănătăţii, nu aş putea delega aceste responsabilităţi altor structuri. Consider că sistemul sănătăţii îşi are rolul său important în controlul tuberculozei. Totodată, de unul singur, s-a dovedit a fi neputincios în faţa provocărilor legate de tuberculoză. De aceasta, este necesar ca fiecare structură să îşi conştientizeze rolul pe care îl are în combaterea acestei maladii şi să fie responsabilizat de sarcinile pe care le are.

Ce ne puteţi spune despre vizitele pe care le organizaţi în teritoriu cu scopul monitorizării acţiunilor de control al tuberculozei de către prestatorii de servicii medicale de diferite niveluri?

Liliana Domente: Într-adevăr, există o echipă de monitorizare şi evaluare a Programului naţional de control al tuberculozei, care, merge prin toate raioanele republicii şi face anumite recomandări specialiştilor din domeniu (ftizopneumologilor, medicilor de familie). Totuşi, echipa respectivă nu are împuternicirea de a influenţa asupra carenţelor care au fost depistate, pentru a fi ulterior înlăturate. Echipa de monitorizare şi evaluare vine cu recomandări, dar rămâne ca administraţia instituţiei să îşi asume responsabilitatea şi să ia în calcul recomandările propuse.

Pe parcursul lunii octombrie curent (8-11 octombrie), Republica Moldova a fost gazda unui atelier regional pe problemele tuberculozei, eveniment organizat sub egida Biroului European al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii OMS  şi al Parteneriatului Stop TB. Ce ne puteţi spune despre acest eveniment?

Liliana Domente: A fost un eveniment cu participare internaţională, care a avut drept scop evaluarea planurilor naţionale pentru controlul tuberculozei a ţărilor participante (Azerbaidjan, Albania, Armenia, Belarus, Bulgaria, Bosnia şi Herţegovina, Georgia, Kazahstan, Kîrgîstan, Moldova, România, Serbia, Tadgikistan, Uzbekistan, Ucraina). Delegaţia din Republica Moldova a prezentat Programul naţional pentru controlul tuberculozei pentru 2011-2015, care a fost recunoscut ca unul bine structurat, ce răspunde necesităţilor ţării. Rămâne deja să progresăm în implementarea acestui plan de acţiuni.

De aproximativ un an, Vă aflaţi în fruntea Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc” şi, în paralel, deţineţi poziţia de coordonator al Programului naţional de control al tuberculozei. Cum e să porţi pe umeri toată această responsabilitate? Vă întreb, pentru că, din câte ştiu, sunteţi prima femeie aleasă în aceste două funcţii...

Liliana Domente: Nu este uşor şi sunt conştientă de faptul că îmi asum o mare responsabilitate pentru tot ce urmează să realizez. Întrucât am activat în domeniul tuberculozei şi mai înainte, cunosc problemele care există din interior, nu din auzite. Mizez pe echipa nou-creată, pentru că foarte mult depinde şi de echipa pe care o ai în spate.  Sper cu bună înţelegere, chibzuinţă să reuşim să dăm un impuls nou activităţilor din domeniul tuberculozei şi să contribuim la promovarea acelor reforme, care se lasă prea mult timp aşteptate pe acest segment.

Vă mulţumesc pentru interviu şi Vă urez mult succes!                                     

 A intervievat Victoria Tataru

Svetlana Plămădeală, coordonator al Programului HIV (IP UCIMP RSS) a reiterat asupra faptului că, în contextul îmbunătăţirii accesului grupurilor cu risc sporit de infectare (GRSI) la servicii de testare rapidă prin intermediul ONG-urilor specializate în domeniu, este necesar de elaborat, până la sfârşitul anului, criterii clare de acordare a acestor servicii de către ONG-uri. Această iniţiativă este una absolut nouă pentru Republica Moldova şi urmează a fi aplicată în practică începând cu anul 2013. Membrii grupului de lucru au discutat şi asupra modalităţilor de implicare şi integrare a ONG-urilor în sistemul/reţeaua cabinetelor de consiliere şi testare voluntară la infecţia HIV, care sunt deschise pe teritoriul ţării.

Întrucât la această etapă există mai multe întrebări legate de crearea unei viziuni şi platforme despre dezvoltarea acestui tip de servicii în ţară, s-a propus ca subiectul respectiv să fie examinat într-un grup restrâns, care să elaboreze un regulament de oferire a serviciilor de testare rapidă de către ONG-uri. IP UCIMP a solicitat, de asemenea, asistenţa instituţiilor (reprezentanţii cărora sunt membri ai GTL) în estimarea, în cel mai scurt timp, a cantităţii de teste pe salivă necesare pentru a fi procurate.

În cadrul discuţiilor, membrii GTL au reconfirmat necesitatea implicării ONG-urilor în oferirea serviciilor de testare rapidă, opinie susţinută şi de Fondul Global de luptă împotriva SIDA, Tuberculozei şi Malariei. În opinia specialiştilor, dificultatea realizării acestei acţiuni, la moment, ţine de cadrul normativ, care, deocamdată, nu include astfel de prevederi.

Referitor la următoarele două subiecte din agendă, Lilia Todiraşcu, şeful secţiei „Studii comportamentale” de la Centrul Naţional de Management în Sănătate, a informat membrii GTL despre progresul realizării Studiului Integrat Biocomportamental (IBBS) în rândul consumatorilor de droguri injectabile şi extinderea acestuia asupra altor grupuri cu risc sporit de infectare (lucrătoarele sexului comercial, bărbaţii care fac sex cu bărbaţi). Pentru definitivarea chestionarului şi coordonarea mai multor chestiuni tehnice, ce ţin de efectuarea studiului în aceste contingente, s-a decis convocarea unui grup de lucru restrâns, care să asigure implementarea cu succes a acestei cercetări. Participanţii la discuţii au menţionat că este necesar de a efectua o reconceptualizare a serviciilor sau ajustarea acestora la rezultatele studiului, ce va fi efectuat.

În concluzie, s-a menţionat că este necesară o consultanţă locală şi internaţională (pentru realizarea unei cercetări calitative ca parte componentă a studiului dat) privind oferirea serviciilor de prevenire HIV/SIDA în cadrul programelor de reducere a riscurilor în Republica Moldova.

Informaţie de Victoria Tataru

În cadrul vizitei sale, în perioada 26-28 noiembrie curent, echipa Băncii Mondiale a evaluat procesul de modernizare şi eficientizare a sistemului de sănătate, fiind demarate consultările cu Ministerul Sănătăţii şi actorii implicaţi în scopul identificării priorităţilor şi domeniilor din sistemul de sănătate, care vor beneficia în continuare de suportul Băncii Mondiale.

Andrei Usatîi, Ministrul Sănătăţii, a prezentat situaţia actuală a sistemului de sănătate din Republica Moldova, măsurile care se întreprind şi cele planificate. În cadrul întrevederii oficialii au discutat şi priorităţile de asigurare a unui sistem performant de ocrotire a sănătăţii, bazat pe accesul larg al cetăţenilor la servicii medicale eficiente şi pe calitatea înaltă a serviciilor prestate.

Reprezentantul Băncii Mondiale a menţionat buna cooperare pe care o are cu Ministerul Sănătăţii, subliniind că echipa ministerului are capacităţi suficiente şi viziuni clare în implementarea proiectelor internaţionale. Oficialii Băncii Mondiale consideră că pentru a continua eficientizarea sistemului de sănătate urmează a acorda suport în modernizarea sectorului spitalicesc şi îmbunătăţirea asistenţei medicale primare.

Menţionăm că în cadrul Proiectului „Servicii de Sănătate şi Asistenţă Socială", gestionat de către Ministerul Sănătăţii (MS), în perioada 2007-2013 se realizează un şir de măsuri importante incluse în Planul de activitate a Guvernului şi Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate.

Pentru detalii, consultaţi rapoartele şi materialele elaborate în cadrul Proiectului „Servicii de Sănătate şi Asistenţă Socială" pe pagina oficială a MS la link-ul:

http://ms.gov.md/public/international/AsistentaOficiala/comics/Multilaterali23/comic.2/2009.1/assis/

Primele două centre de acest fel au fost deschise la Bălţi (pentru regiunea de nord) şi la Tiraspol (pentru regiunea transnistreană), până la finele anului curent urmând să mai fie inaugurat un centru social regional la Chişinău, care va deservi populaţia din municipiu şi din regiunea centru a ţării.

Conform statutului de funcţionare, Centrul din Comrat va presta o gamă largă de servicii sociale şi de suport, printre care: asistenţă psihosocială şi de aderare la tratamentul ARV, consiliere psihosocială şi medicală, referire pentru obţinerea unei profesii sau a unui loc de muncă, cursuri de instruire, activităţi inclusiv de la egal la egal.

Pentru realizarea activităţilor, edificiul Centrului Social Regional a fost reparat, mobilat şi dotat cu aparate electrocasnice, echipament logistic şi informaţional; a fost amenajată o sală de instruiri şi şedinţe şi o cameră (ludotecă) pentru copii. În posesia Centrului există, de asemenea, o unitate de transport pentru organizarea mai eficientă a muncii.

Centrele Sociale Regionale sunt deschise printr-un parteneriat dintre autorităţile publice locale şi centrale şi Centrul pentru Politici şi Analize în Sănătate (Centrul PAS), în cadrul proiectului „Reducerea impactului infecţiei cu HIV în Republica Moldova”, finanţat de Fondul Global de combatere a SIDA, Malariei şi Tuberculozei.

www.pas.md

În cadrul întâlnirilor, au fost discutate chestiuni ce ţin de: negocierea granturilor TB şi HIV recent aprobate de către Fondul Global; discutarea performanţelor activităţilor granturilor, a indicatorilor, a planului de procurări şi a bugetului prevăzut.

Reprezentanţii Fondului Global au avut o întâlnire şi cu dl Andrei Usatîi, Ministrul Sănătăţii, în cadrul întrunirii fiind discutate condiţiile de semnare a acordurilor de grant pentru implementarea acestora în contextul răspunsului naţional la tuberculoză şi HIV/SIDA.

Din componenţa delegaţiei Fondului Global au făcut parte: Tatiana Vinichenko, manager de portofoliu pentru Republica Moldova; Serghei Polovkin, specialist în finanţe;  David Kokiashvili, specialist în monitorizare şi evaluare şi Tanaka Ndowa, coordonator de program la Fondul Global.

Propunerile parvenite pe adresa concursului au fost examinate de o comisie de experţi, care, în final au desemnat 28 de premianţi.

Aceştia sunt: Lilia Fiodorova, Dispensarul Republican de Narcologie; Alexandra Barbaneagră, UPS „Ion Creangă”; Andrei Iepure, protoiereu, Cahul; Maria Croitoru, IMSP CMF Cantemir; Ludmila Timofti, inspector şcolar, Direcţia de învăţământ Călăraşi; Svetlana Chifa, Direcţia generală, Protecţia Drepturilor Copilului, mun Chişinău; Antoniţa Fonari, ONG “Tineri şi liberi”; Svetlana Cerlat, Spitalul raional Străşeni; Artur Bufneac, coordonatorul proiectului muzical “Aftershow”; Svetlana Ciobanu, Centrul Comunitar „Pas cu Pas”, or. Cahul; Alexandru Curaşov, A.O. “Iniţiativa Pozitivă”; Natalia Ghilaşcu, mass media, redactor șef, portalul de știri “Discriminare.md”; Ala Iaţco, Asociaţia ”Tinerii pentru dreptul la viaţă”, Bălţi; Vitalie Slobozian, coordonator Programul de Reducere a Riscurilor, Fundaţia Soros-Moldova; Nicoleta Darabanda (Dara), interpretă; Arcadie Astrahan, consultant pentru drepturile omului şi sănătate, UNDP; Irina Serdiuc, secretar, Primăria şi Consiliul Municipal Bălţi; Svetlana Plămădeală, Director de Program HIV, UCIMP; 

În cadrul concursului a fost acordat un premiu post-mortem Valeriei Dmitrienco de la Centrul Naţional de Sănătate Publică. Premiul de excelenţă “Panglica Roşie 2012” a fost oferit dnei Maria Ţurcan de la A.O. „Miloserdie” din Bender. Nicolae Bodrug, Penitenciarul 18 Brăneşti, DIP; Alexandru Goncear, Centru SIDA, Tiraspol; Alexandr Tarnavschii, primăria or. Comrat; Vera Lefter, Centrul de Sănătate Publică, Călăraşi; Aliona Plămădeală, medic-infectionist, Spitalul raional Ştefan Vodă; Ghenadie Vlaicu, lucrător social pentru raioanele Teleneşti şi Nisporeni; Liliana Caraulan, coordonator Program HIV, Centrul PAS; Anatolii Bilîc de la A.O. „Miloserdie”, Bender.

O noutate a evenimentului a fost vernisarea expoziţiei de fotografii “Daca aș fi HIV pozitiv…” cu implicarea mai multor artiști, actori, interpreţi și personalităţi publice. Acestea au venit cu mesaje pentru adoptarea unui comportament responsabil faţă de infecţia HIV şi a unei atitudinii nediscriminatorii faţă de persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA.

Festivitatea de premiere a inclus şi lansarea în premieră a clipului muzical “Жить Выбираем!!, semnat de DARA & Carla’s Dreams. Interpreta a devenit ambasadoarea ”Panglicii roșii” în Republica Moldova. Videoclipul muzical poate fi accesat la linkul http://studioz.md/panglica-rosie-2012-2/

În cadrul evenimentului “Panglica Roşie” a fost lansată iniţiativa de colectare a fondurilor pentru renovarea salonului pentru copiii HIV-pozitivi de la Spitalul de boli infecţioase din mun. Bălţi. Acţiunea a fost continuată în cadrul altor evenimente sociale, organizate cu prilejul Zilei de Unu Decembrie – Ziua Mondială de combatere a SIDA.

“Panglica Roşie” reprezintă simbolul global al mişcării împotriva HIV/SIDA. Premiul este destinat persoanelor care demonstrează implicare şi liderism în reducerea răspândirii şi impactului maladiei SIDA la nivel naţional. În Republica Moldova, în acest an, s-a desfăşurat a patra ediţie a concursului.

Informaţie de Victoria Tataru

În deschiderea Forumului, Mircea Buga, directorul general al CNAM, a reiterat că asigurarea obligatorie de asistenţă medicală (AOAM) în Republica Moldova este mecanismul financiar principal în sistemul de sănătate, iar acoperirea universală înseamnă fonduri suficiente, reducerea ponderii plăţilor directe şi îmbunătăţirea eficienţei şi echităţii în finanţarea serviciilor.

În contextual acoperirii universale a populaţiei cu asigurare obligatorie de asistenţă medical, directorul general al CNAM a menţionat că persoanele neasigurare au acces la servicii de urgenţă prespitalicească şi de asisitenţă medicală primară, la servicii spitaliceşti pentru maladiile social-condiţionate (TB, HIV/SIDA, cancer, psihoze, infecţii cu impact epidemic major) şi la medicamente compensate psihotrope şi antidiabetice.

Mai multe detalii despre acest eveniment citiţi la linkul http://www.cnam.md/?&page=46&news=259

Cum aţi ajuns să activaţi în domeniul HIV/SIDA?

Aproape întâmplător. Era în perioada când abia se forma serviciul de acordare a asistenţei medicale persoanelor cu HIV. În anul 2001, în incinta IMSP „Toma Ciorbă”, a fost creată prima secţie cu paturi pentru tratamentul persoanelor infectate cu HIV în Republica Moldova, care în 2003 a fost transferată la Dispensarul Republican de Dermatovenerologie.

Pe parcurs, a apărut ideea de a dezvolta şi serviciul ambulator, aşa cum nu toţi pacienţii necesitau internarea în spital. În căutare de specialişti pentru acest serviciu, mi-a fost propusă candidatura în calitate de medic infecţionist. Invitaţia a fost mai mult decât o provocare pentru mine. Pe de o parte, îmi doream o activitate nouă, interesantă. Pe de altă parte, eram la începutul dezvoltării serviciului de ambulator în domeniul HIV/SIDA şi multe lucruri trebuiau gândite, planificate pentru prima dată (trebuia de elaborat cartela pentru pacienţi, de creat o bază de date, un registru de evidenţă etc.). Încet-încet lucrul s-a pornit. Am început să colaborez cu medicii infecţionişti din teritorii, am căpătat tot mai multă încredere şi, de la supravegherea a 200 de pacienţi în serviciul de ambulator, pe parcursul a doi ani, am ajuns la supravegherea a 1200 pacienţi.

Ne-am obişnuit să vorbim în cifre despre HIV şi SIDA... Ce vedeţi Dumneavoastră în spatele acestor statistici?
În spatele cifrelor sunt oamenii care au povara infecţiei HIV. Oameni, care având acest diagnostic şi această povară trebuie să continue să lucreze, să înveţe, să nască copii, să trăiască. La 1 noiembrie curent, în Republica Moldova sunt înregistrate 7720 persoane infectate cu HIV. Pentru estimarea cifrei reale, diferiţi specialişti recomandă înmulţirea cu 2-4. Nu pot să mă pronunţ câte persoane sunt infectate real cu HIV. La sigur, aş înmulţi cifra oficială cel puţin cu doi (partenerii persoanelor infectate). Cu regret, aceasta este particularitatea infecţiei cu HIV – decurge asimptomatic, fără semne clinice şi fără a bănui că poţi fi infectat, dacă nu conştientizezi că ai avut o situaţie cu risc de infectare. Neconştientizarea riscului îi face pe oameni să nu se testeze la timp ori să se adreseze în stadii tardive.

De ce se întâmplă aşa? Din cauza fricii?
Eu nu cred că este vorba doar de frică. Mai degrabă, din cauza că nu realizează că aceasta este o problemă. Infecţia cu HIV în Moldova a apărut aşa după cum s-a răspândit în toată lumea, prin intermediul grupurilor vulnerabile (utilizatorilor de droguri injectabile, lucrătorilor sexului comercial, bărbaţilor care fac sex cu bărbaţi). Prin asociere, se consideră că doar reprezentanţii acestor grupuri sunt predispuşi să se infecteze. Respectiv, persoanele, care nu se identifică cu grupurile de risc, nu admit că ar putea fi infectate cu HIV şi nu merg să se testeze. Atâta timp cât oamenii nu vor realiza că nefiind din grupurile menţionate, oricum se pot infecta (pentru că infecţia iese din grupurile concentrate în populaţia generală) – nu se vor testa şi nivelul de răspândire a infecţiei cu HIV în societate va creşte continuu.

Potrivit studiilor de supraveghere epidemiologică, infecţia cu HIV în Republica Moldova afectează preponderent persoanele tinere cu vârsta de 15-39 ani (83,95%). Prin urmare, acest segment al populaţiei este cel mai mult expus riscului de infectare...
Într-adevăr, majoritatea cazurilor de infecţie care se înregistrează au loc pe cale heterosexuală. Cine, dacă nu tinerii sunt cei mai activi din punct de vedere sexual? De cele mai dese ori, aceştia sunt tinerii neangajaţi în relaţii stabile, persoanele necăsătorite, care sunt în căutare de parteneri.

Să le spunem şi cititorilor noştri, unde pot efectua un test la infecţia cu HIV?
Testul la HIV poate fi efectuat în toate secţiile consultative (din cadrul policlinicilor raionale şi municipale), unde sunt deschise cabinete de consiliere şi testare voluntară la HIV (CCTV). Testul la infecţia cu HIV este gratuit şi poate fi efectuat anonim sau nominal. Testul este efectuat în baza acordului informat, cu respectarea confidenţialităţii. Un serviciu consultativ avem şi în cadrul Spitalului Dermatologie şi Maladii Comunicabile, unde poate fi făcut testul la HIV.

În ultimul timp, tot mai des se face referinţă la testul rapid pe salivă? Unde poate fi efectuat un asemenea test? Poate fi procurat în farmacii? Ce fel de teste pentru infecţia HIV sunt disponibile, în general?
Există mai multe tipuri de teste, care se utilizează pentru a depista prezenţa sau lipsa infecţiei cu HIV. Testele se bazează pe determinarea anticorpilor, adică răspunsul organismului la această infecţie. Există, după cum aţi menţionat, teste rapide bazate pe salivă şi bazate pe sânge. Testele rapide bazate pe salivă, la moment, sunt disponibile în toate cele 68 cabinete de consiliere şi testare voluntară la HIV, care sunt deschise pe teritoriul Republicii Moldova. În prezent, se negociază ca şi ONG-urilor în domeniu să le fie permis să utilizeze testele rapide. Aceasta pentru a ajunge cât mai aproape de beneficiarii serviciilor, pe care le acordă. Astfel, dacă ne referim la reprezentanţii grupurilor vulnerabile, este greu de crezut că aceştia vor merge la un CCTV din cadrul policlinicii ca să facă un test rapid sau obişnuit. Pe când, mergând la un ONG să îşi schimbe seringa sau să ia metadona, alte servicii sociale, ar putea accepta mai uşor să se investigheze şi la infecţia cu HIV.
Cât priveşte testele rapide bazate pe sânge, acestea sunt utilizate doar în maternităţi, în situaţia când gravidele vin să nască, fără statutul HIV determinat. Cunoaşterea statutului HIV al femeii gravide este necesară pentru ca în cazul unui rezultat pozitiv (prezenţa infecţiei HIV în organism), pacientei să-i fie indicat tratament profilactic pentru prevenirea transmiterii infecţiei HIV de la mamă la făt.
Testele rapide (pe salivă şi sânge) sunt destul de sensibile. Totuşi, potrivit protocolului cu privire la infecţia cu HIV, care există în Republica Moldova, acestea sunt considerate drept teste de screening sau orientative. Diagnosticul final este stabilit în baza altor investigaţii, care se efectuează, de obicei, în laboratoarele specializate (testul Elisa, testul Imunoblot), care confirmă rezultatul testelor rapide.
În farmaciile din ţară nu pot fi procurate teste rapide la infecţia cu HIV, aşa precum e posibil în alte ţări.

Cum are loc încadrarea în tratament a persoanelor infectate cu HIV? Câte persoane sunt incluse în tratamentul antiretroviral (ARV) la moment şi câte rămân în afara acestui tratament? Care sunt cauzele?
Ca pentru orice alt tratament, trebuie să existe nişte indicaţii clare, pentru că tratamentul nu se începe când vrea pacientul sau când doreşte medicul. Pentru ca o persoană să fie încadrată în tratamentul ARV trebuie să fie testată la HIV. Odată ce are diagnosticul stabilit, este luată în supraveghere medicală şi medicul curant stabileşte când este momentul să înceapă tratamentul. La moment, în jur de 2000 persoane din Republica Moldova sunt încadrate în tratamentul ARV. Sigur, în tratament ar trebui să fie mai multe persoane infectate cu HIV. De ce nu sunt? Una din cauze ar fi migraţia, fapt ce îi împiedică pe pacienţi să se adreseze la serviciile specializate şi să-şi ia tratamentul.. Altă cauză – neconştientizarea gravităţii infecţiei pe care o au şi refuzul iniţierii tratamentului. De menţionat că persoanele infectate cu HIV, care iniţiază tratamentul ARV, trebuie să îl continue toată viaţa. Costul tratamentului pentru un singur pacient este de la 200 la 1000 dolari SUA şi mai mult pe an. Iar tratamentul trebuie continuat toată viaţa.

Tocmai am ajuns la întrebarea legată de îngrijorările care au apărut în ultimul timp, privind asigurarea tratamentului ARV pentru persoanele HIV-pozitive. Din câte se ştie, Fondul Global de luptă împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei acoperă cheltuielile pentru tratamentul acestor pacienţi doar până în anul 2013. În situaţia în care avem un buget de austeritate, de unde vor fi găsite surse pentru procurarea medicamentelor ARV pentru persoanele HIV-pozitive din Republica Moldova şi pentru asigurarea implementării întregului Program Naţional până în 2015?
Sunt şi eu îngrijorată, la fel ca toată lumea, vizavi de această problemă financiară, dar sunt şi optimistă şi sper că se va rezolva pozitiv. Există nişte promisiuni din partea Guvernului RM. Ministerul Finanţelor a informat că va aloca mai mulţi bani pentru acest sector. Suntem şi în căutarea altor surse externe, aşa cum Fondul Global promite să acopere cheltuielile legate de tratamentul persoanelor HIV-pozitive încă şapte luni din 2014. Vrem să fim optimişti, deşi suntem şi cei mai îngrijoraţi, pentru că pacienţii de la noi vor veni să ceară pastile, pentru că noi am fost cei care le-am recomandat să înceapă tratamentul. În rezolvarea acestei probleme acute se cer eforturile conjugate ale tuturor partenerilor.

Ce ne puteţi spune despre colaborarea intersectorială pe care o aveţi cu diferiţi parteneri în atingerea obiectivelor Programului Naţional HIV/SIDA?
La acest capitol, recunosc, suntem restanţieri. Deşi sunt iniţiate nişte discuţii cu diferiţi actori, prea puţin s-a reuşit în dezvoltarea unor relaţii durabile de parteneriat. Multitudinea de sarcini pe care le am nu mi-a permis să întreprind ceva până acum, dar voi insista asupra acestui aspect, întrucât fără implicarea şi suportul societăţii civile, a instituţiilor guvernamentale, internaţionale este imposibilă atingerea obiectivelor Programului naţional HIV/SIDA.

Ce alte nelinişti aveţi în calitate de coordonator al Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2011-2015?
Neliniştile vin de la preluarea mai multor responsabilităţi, dar fără personal, care să gestioneze implementarea Programului Naţional. Aceasta este cea mai mare problemă cu care mă confrunt. Încercăm să ţinem lucrurile sub control, să nu permitem ca situaţia să se înrăutăţească cel puţin, dacă nu reuşim să o facem mai bună.
În general, sunt îngrijorată de faptul că persoanele care sunt depistate cu HIV sunt diagnosticate în stare tardivă, când există deja indicaţii clinice şi diferite probleme de sănătate. Respectiv, aceste persoane sunt foarte greu de reabilitat. Trebuie să urmeze o mulţime de medicamente, toate cu reacţii adverse, ceea ce nu are prea multă eficienţă. Probabil, se cere să reevaluăm politica noastră de testare, să vedem care este profilul pacientului nostru, cui trebuie să ne adresăm ca să se testeze pentru a-i depista la timp pe cei infectaţi şi a-i ajuta să înceapă tratamentul ARV.
Îngrijorată sunt şi de creşterea ratei transmiterii HIV de la mamă la făt. Dacă pe acest segment se părea că avem nişte succese, în prezent, rata de transmitere a infecţiei de la mamă la făt este în jur de 8%, ceea ce este foarte mult. Pentru comparaţie, în ţările dezvoltate, acest indicator nu este mai mare de 1-2% şi chiar sub 1%.
Aceasta stare de lucruri în Moldova este foarte rea, deşi nu există premize să fie rău... Medicamente există, teste rapide există, amestecuri de lapte praf adaptate pentru copii există, dar, lucru paradoxal, există copii infectaţi cu HIV. O explicaţie ar fi migraţia. Femeile moldovence se întorc de peste hotare numai pentru a naşte, dar nu se află la evidenţă medicală şi, respectiv, medicii nu reuşesc să intervină în termenii oportuni pentru a preveni transmiterea infecţiei la copii.
O altă problemă este că şi personalul medical rămâne a fi reticent la problemele infecţiei cu HIV în Republica Moldova. Deşi au fost organizate multe seminare de instruire, rezultate nu se observă. Rămân a fi reticenţi, rigizi şi aceasta chiar doare.

În vara anului 2012, în rezultatul iniţiativei de reformare a unor instituţii medico-sanitare publice, promovată de Ministerul Sănătăţii, Dispensarul Republican de Dermatologie a devenit Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile. Ce schimbări au survenit în activitatea instituţiei pe care o reprezentaţi sub aspectul acordării asistenţei medicale pacienţilor infectaţi cu HIV şi bolnavilor de SIDA?
Să ne amintim care era situaţia până la această reformă. Dispensarul Republican de Dermatovenerologie era responsabil de maladiile dermatologice şi venerologice. Secţia destinată tratamentului persoanelor infectate cu HIV şi serviciul de ambulator era în subordinea Spitalului de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă”. Centrul SIDA din cadrul Centrului Naţional de Sănătate Publică (CNSP) avea în structura sa: Laboratorul de diagnosticare şi confirmare a infecţiei HIV, unic în ţară ca laborator de confirmare; secţia de consiliere şi testare voluntară la HIV, care coordona toată reţeaua de consiliere din ţară, secţia de prevenire şi secţia epidemiologică, care făcea prognoze, estimări, date, rapoarte, buletine etc.
În urma reformelor care s-au produs în acest an, Dispensarul Dermatovenerologic a fuzionat cu secţia pentru tratamentul persoanelor infectate cu HIV de la IMSP „Toma Ciorbă”, cu secţia de consiliere şi testare voluntară de la Centrul SIDA şi cu Laboratorul care confirmă infecţia cu HIV, formând o instituţie nouă cu denumirea: Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile. Respectiv – IMSP „Toma Ciorbă” a rămas cu bolile infecţioase, cu excepţia infecţiei HIV, Centrul SIDA s-a dezmembrat şi a rămas cu două secţii – „Epidemiologie HIV” şi „Prevenire şi comunicare HIV”, care sunt în cadrul CNSP.
Reforma a avut drept scop aducerea sub o singură umbrelă a tuturor serviciilor ce ţin de infecţia cu HIV, astfel ca să existe o singură instituţie responsabilă de controlul infecţiei HIV în Republica Moldova. Reforma nu s-a realizat până la sfârşit şi deaceea este timpuriu să vorbim despre unele rezultate, în acest sens.

Ce schimbări, consideraţi că mai sunt necesare pe acest segment şi care ar fi rolul CNC TB/SIDA?
Nu cred că este cazul să ne concentrăm pe alte reforme, atâta timp cât nu s-a realizat ceea ce a fost planificat anterior. În timpul apropiat, sper să devină clare mai multe lucruri şi atunci se va vedea ce trebuie de îmbunătăţit. Rolul Consiliului îl văd în coordonarea activităţilor la cel mai înalt nivel şi soluţionarea problemelor majore la nivel de Guvern şi alţi parteneri locali şi internaţionali.

Ne-am referit mai mult la problemele care există pe segmentul HIV/SIDA. Dar ce bucurii aţi dori să împărtăşiţi la acest sfârşit de an?
O bucurie ar fi că pot contribui la promovarea unor reforme atât pentru pacienţii infectaţi cu HIV, cât şi pentru cei, care nu ne sunt pacienţi şi pe care avem responsabilitatea de a-i ajuta să se menţină sănătoşi. Activitatea pe care o desfăşor este o provocare foarte mare, pe care mi-am asumat-o şi, la moment, sunt plină de ambiţii, entuziasm, dorinţă de a realiza ceea ce mi-am propus. Aceasta, desigur, cu susţinerea partenerilor de colaborare şi a tuturor celora, care cred în succesul reformelor iniţiate.

Vă urez şi eu ca anul care vine să fie împlinitor de gânduri bune şi frumoase realizări!

Interviu realizat de Victoria Tataru

Potrivit estimărilor, până la sfârşitul anului 2013, de tratamentul antiretroviral vor beneficia 2982 pacienţi. Costul total al medicamentelor procurate (pentru anul 2013) este de 619 779 dolari SUA. Procurările vor fi livrate în două tranşe: ianuarie şi iulie 2013. Conform estimărilor, 90 la sută dintre pacienţi se vor trata potrivit schemelor de medicamente din prima linie (2677 pacienţi), costul tratamentului fiind în jur de 200 dolari SUA pe an per pacient. Alţii 9,5 la sută (286 pacienţi) se vor trata cu medicamente de linia a doua, costul tratamentului per pacient pe an fiind de aproximativ 800 dolari SUA.  De scheme alternative de tratament vor beneficia 0,5% (19 pacienţi).

Medicamentele antiretrovirale pentru persoanele infectate cu HIV şi bolnave de SIDA sunt procurate din sursele grantului Fondului Global de combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei.

Sursa: www.ucimp.md

Cele mai multe cazuri noi de infecţie cu HIV au fost înregistrate în municipiile Chişinău, Bălţi, Tiraspol, Bender şi raioanele Râbniţa, Slobozia, Cahul, Grigoriopol, Soroca, Căuşeni, Floreşti.

Ca şi în perioada nouă luni 2011, predomină calea heterosexuală de transmitere a infecţiei cu HIV. Din numărul de cazuri noi depistate, 279 s-au înregistrat în rândul bărbaţilor şi 293 – în răndul femeilor. În segmentul de vârstă 15-24 ani au fost depistate 89 persoane, ceea ce reprezintă 15,5% din numărul de cazuri depistate ( în 2011 – 18,98%).

Supravegherea medicală, iniţierea şi monitorizarea tratamentului antiretroviral (TARV) al persoanelor infectate cu HIV şi bolnave de SIDA se efectuează în 7 teritorii (IMSP Spitalul Clinic Municipal Bălţi, IMSP Spitalul de Dermatologie şi Maladii Comunicabile, Spitalul Penitenciar Pruncul al Departamentului Instituţiilor Penitenciare, Centrul SIDA Tiraspol, Spitalul raional Râbniţa, Spitalul de Ftiziopulmonologie din Bender şi sistemul penitenciar din Transnistria).

Pe parcursul trimestrului trei, tratamentul antiretroviral a fost iniţiat la 139 persoane, inclusiv în teritoriile de est – la 42 persoane. La 1 octombrie 2012, în tratamentul ARV erau încadraţi 2056 persoane care trăiesc cu HIV, inclusiv 638 persoane din teritoriile de est ale ţării.

Informaţie pregătită în baza Buletinului informativ al CNSP