Discuţiile au avut loc în baza datelor şi informaţiilor prezentate de către Recipienţii Principali (RP) în tabelele programatice (dashboards şi notele informative).

 

În cadrul şedinţei, membrii CNE au discutat, de asemenea, despre participarea la vizita de supervizare a granturilor FG, planificată pentru cel de-al doilea semestru al anului 2013. La vizitele de supervizare sunt invitaţi să participe membrii Consiliului naţional de coordonare TB/SIDA, Comisiei Naţionale de Experţi, grupurilor tehnice de lucru (sau delegaţii/reprezentanţii acestora) şi/sau alte persoane interesate.

The CFCS supports civil society organizations in their efforts to ensure that the challenges faced by communities and vulnerable groups affected by tuberculosis (TB) are addressed in national strategies and plans developed to fight TB.

 

Successful applicants, which must be civil society organizations focusing on some of the Global Fund processes – country dialogue, national strategic planning and the new funding model – in their countries, will receive grants between US $ 5000 and US$ 20 000.

 

Applications should focus on creating a greater voice for people suffering from TB – especially those from key affected populations and vulnerable groups  -  in key national bodies such as the Global Fund Country Coordinating Mechanisms; and implementing activities that build the capacity of civil society to speak out about challenges and solutions in reaching affected communities with TB care and support.

 

Applicants are encouraged to carefully examine and follow the guidelines, application form and instructions that are available on the Stop TB Partnership website.

 

 The deadline to submit applications is 15 February 2014.

 

The Partnership Secretariat thanks all applicants and wishes them good luck with their proposals.

 

Sam Nuttall – Communications Officer

Stop TB Partnership Secretariat

 

Scopul atelierului de lucru:familiarizarea, discutarea și definitivarea metodologiei cercetării regionale EEAC privind cost-eficiența TSM/PSS/ARV, susținută de către UNAIDS în colaborare cu o echipă de cercetători francezi în frunte cu Yazdan Yazdanpanah, PHD, Institutul Național de Cercetare (Lille) din Franța.

 

În cadrul atelierului a fost reiterată necesitatea elaborării cercetării respective pentru întreaga regiune, cât și pentru fiecare din țările menţionatepentru o bună informare și pledoarie/dialog de politici bazate pe dovezi, care să rezulte în îmbunătățirea accesului și acoperii utilizatorilor de droguri cu pachete comprehensive de servicii.

 

Obiectivul studiului/cercetării regionale este să analizeze datele epidemiologice existente, dar și costurile serviciilor acordate, pentru a înțelege care sunt beneficiile intervențiilor conjugate TSM/PSS/ARV în prevenirea transmiterii infecției HIV, dar și a hepatitei virale C; oferirea tratamentului, îngrijirilor și suportului persoanelor infectate şi/sau afectate de aceste infecţii. Cercetarea va identifica și lua în considerație factorii care influențează eficacitatea TSM și va aprecia cost-eficiența acestor strategii în conformitate cu gradul de acoperire a intervențiilor pe care le implică.

 

La realizarea studiului au fost invitate țările, care dispun de date calitative, reprezentative și credibile în acest domeniu. În cadrul atelierului au fost discutate și agreate cu toate părțile interesate / reprezentanții fiecărei țări, următoarele elemente:

1)      Metodologia detaliată și protocolul studiului/cercetării; 

2)      Roluri așteptate și responsabilitățile fiecărei părți/participant în studiu; 

3)      Planul detaliat de implementare a cercetării;

4)      Revizuirea etapei curente și disponibilității actuale la nivel de fiecare țară; 

5)      Experimentarea preliminară a modelului;

6)      Așteptările țărilor de la această cercetare, precum și îngrijorările pe care țările ar putea să le aibă.

 

Reprezentanții delegației Republicii Moldova au prezentat informaţia cu privire la disponibilitatea actuală a datelor (care sunt deja accesibile) și care vor fi utilizate în studiu. Acestea au fost colectate din statistica de rutină și se referă la numărul de infecții noi cu HIV, dezagregarea pe căile de transmitere a infecţiei și gen, incidența și prevalența înregistrată a hepatitei virale C, numărul UDI încadraţi în ARV, TSM, acoperirea beneficiarilor programelor schimbului de seringi cu TSM şi ARV. Informaţia prezentată a oferit date calitative privind costurile fiecarei dintre intervenții: structura de cost, volumul de investiții, unitatea de cost per pacient şi per intervenție. Datele expuse, în special cele cu privire la estimarea populației-cheie (UDI, acoperirea estimată cu servicii, beneficiari etc.), au oferit participanţilor moldoveni oportunitatea de a demonstra că Republica Moldova posedă toate capacităţile de a realiza cercetarea respectivă.

 

La atelier au participat câte cinci delegați din Moldova, Belarus, Tadjikistan, Georgia, Kazahstan, reprezentanți ai Programului Comun al Națiunilor Unite pentru HIV/SIDA (oficiile UNAIDS din fiecare din aceste țări şi ai oficiului regional UNAIDS), ai Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) şi ai Reţelei Euroasiatice pentru Reducerea Riscurilor (EHRN).  Primele rezultate ale cercetării sunt așteptate către luna iunie 2014, iar cele finale – în trimestrul trei al anului 2014.

 

 

Experienţa unui deceniu de activitate în controlul tuberculozei în cadrul organizaţiei neguvernamentale pe care am fondat-o mă avantajează din considerentul că cunosc multe probleme din interior. Aceasta mă ajută să am o mai mare capacitate de a lua decizii în favoarea persoanelor infectate şi afectate de maladiile social condiţionate. Printre cele mai importante hotărâri ale Primăriei municipiului Bălţi, care au fost luate în ultimul timp, este şi cea care ţine de alocarea unui anumit buget pentru procurarea medicamentelor necesare persoanelor care au reacţii adverse la tratamentul antituberculos. Vreau să vă spun că odată cu ocuparea noii funcţii de şef al serviciului sănătate în municipiul Bălţi, percep mult mai complex rolul pe care îl au şi îl pot avea Autorităţile Publice Locale (APL) în soluţionarea problemelor din domeniul la care ne referim. Reprezentanţii APL-urilor locale sunt deschise pentru conlucrare cu toate structurile (medicale, sociale, economice, educaţionale etc.) şi ceea ce contează este stabilirea unei comunicări eficiente, înţelegerea responsabilităţilor părţilor (partenerilor şi actorilor sociali), implicarea tuturor în vederea găsirii unor răspunsuri comune la problemele existente.

 

Cu plăcere am acceptat să particip la această Conferinţă Naţională. În special, am fost interesată de sesiunile axate pe controlul TB/HIV. Mulţumesc tuturor raportorilor pentru informaţia oferită. Întrucât în municipiul Bălţi este în creştere numărul persoanelor bolnave cu tuberculoză multidrogrezistentă, consider că sunt necesare mai multe acţiuni bine planificate din partea Ministerului Sănătăţii, a Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”, a ONG-urilor şi a APL-urilor pentru controlul acestor infecţii. Se creează impresia că, la moment, toate structurile/instituţiile pe care le-am menţionat activează separat, ceea ce diminuează din rezultatele care pot fi obţinute. Îmi amintesc, acum cinci ani, am depus multe eforturi pentru ca ONG-ul „Speranţa Terrei” să obţină dreptul de a implementa DOT (tratament direct observat) pacienţilor care primesc tratament antituberculos în condiţii de ambulator. Astăzi, alături de „Speranţa Terrei”, încă două organizaţii neguvernamentale implementează activităţi DOT. Totuşi, pentru ca persoanele să activeze în DOT este necesar să fie instruite, să aibă o pregătire specială. În cadrul sesiunii „Implicarea societăţii civile în controlul TB”, la care am participat, am venit cu câteva sugestii:

1. Conlucrarea cu APL-urile este stringentă (unirea eforturilor ONG-urilor, Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”, Ministerului Sănătăţii şi APL-urilor) pentru controlul tuberculozei;

 2. Elaborarea unei baze de date care ar permite monitorizarea persoanelor bolnave de TB, care primesc sau trebuie să primească diferite forme de suport. În lipsa acestei baze de date, se întâmplă că unele persoane primesc suport social din mai multe surse, iar altele sunt lipsite de această posibilitate;

3. Odată cu crearea Platformei organizaţiilor societăţii civile active în domeniul TB, este necesar ca organizaţiile membre ale acestei platforme să vină cu nişte rapoarte despre rezultatele obţinute, lacunele care există, posibilele soluţii pentru rezolvarea problemelor date, iar informaţia colectată să fie integrată într-un raport de totalizare la sfârşit de an. 

 

Sunt pentru prima dată în Moldova, dar am auzit foarte multe despre această ţară şi am plăcere să mă aflu aici. Ceea ce-mi doresc personal legat de participarea la acest eveniment – să existe un cadru cât mai larg de dezbateri deschise pentru toate problemele din domeniul HIV/SIDA şi să pot contribui împreună cu alţi colegi de-ai mei din partea Naţiunilor Unite la un mai mare angajament în ceea ce priveşte toleranţa, finanţarea şi elaborarea de răspunsuri sau reacţii la maladiile TB/SIDA în Moldova.

 

Moldova se confruntă cu dificultăţi în domeniul HIV/SIDA, asemeni altor ţări din regiunea Europei de Est, comparativ cu Europa Occidentală şi Europa Centrală. Ceea ce se poate afirma cu siguranţă este că atât fondurile, cât şi politicile, serviciile trebuie să fie direcţionate spre persoanele care sunt cele mai vulnerabile din acest punct de vedere. Ne referim aici, în primul rând, la persoanele sărace, la utilizatorii de droguri injectabile, bărbaţii care întreţin relaţii sexuale cu alţi bărbaţi, lucrătorii sexului comercial. În pofida deschiderii sale, în Moldova grupurile vulnerabile sunt lipsite de suport  din partea populaţiei, dar şi al politicilor publice. Pentru schimbarea situaţiei, este necesar de sporit toleranţa, dar şi voinţa politică pentru a avea în vizor anume această categorie de persoane. Sunt optimist cu privire la Moldova, deoarece am observat o deschidere din partea tuturor partenerilor pentru abordarea problemelor HIV/SIDA; există un dialor foarte bun între societatea civilă şi factorii de decizie – ceea ce îmi dă speranţă că problemele vor fi soluţionate cu bine în această regiune.

 

Cunosc despre dificultăţile care există şi sper pe parcursul vizitei mele să am posibilitatea să discut aceste chestiuni cu mai mulţi factori de decizie, care pot lua o hotărâre în privinţa soluţionării pozitive a problemelor respective. Moldova este o ţară în tranziţie, se înregistrează o creştere economică şi, în plus, este foarte important că poate beneficia de oportunitatea de a apela la asistenţa internaţională, în special, la suportul Fondului Global de combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei. Următorii 2-5 ani pot fi critici pentru Republica  Moldova. Pentru a depăşi cu succes dificultăţile ce pot apărea, Moldova trebuie să-şi sporească considerabil investiţiile în abordarea problemelor HIV/SIDA şi tuberculozei, aşa cum există nişte costuri enorme umane în spatele acestor maladii. Este o chestiune de mare îngrijorare pentru mine şi o voi aborda pe tot parcursul aflării mele în Republica Moldova.

 

Unul dintre evenimentele cele mai importante pentru Fondul Global a fost  cea de-a patra Reuniune de suplinire a fondurilor globale pentru combaterea SIDA, Tuberculozei și Malariei, care s-a desfăşurat chiar luna aceasta la Washington. La moment încă nu cunosc cum vor fi distribuite aceste fonduri, dar după cum am menţionat anterior, este o mare necesitate să fie făcute aceste alocaţii pentru regiunea Europei de Est şi Asia Centrală în următorii 3-5 ani. Sursele financiare acumulate pentru aşa ţări din regiune precum Moldova, Ucraina, Georgia, Belarus, altele sunt necesare anume acum şi nu peste 30 de ani pentru a contribui la soluţionarea problemelor caracteristice perioadei de tranziţie. În lipsa asistenţei din partea Fondului Global, problemele ar fi devenit cu totul critice pentru această regiune. Finanţarea din partea Fondului Global este necesară pentru a crea sustenabilitate intervenţiilor eficiente şi pentru a oferi un răspuns la toate problemele care există, în special în regiunea transnistreană, totalmente dependentă de fondurile internaţionale.

 

 

Mesajul acţiunii  este adresat tuturor cetațenilor din Republica Moldova, care sunt îndemnaţi să nu rămână indiferenți față de copiii defavorizați (copiii orfani, copiii din familiile nevoiaşe, copiii străzii şi copiii infectaţi /afectaţi de HIV/SIDA) și să le ofere o jucărie, o hainuță, dulciuri sau altceva în dar de Crăciun.

 

Cu darurile adunate, membrii Asociației îşi propun să aducă o mângâiere copiilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Darurile vor fi oferite în cadrul unui matineu de Crăciun, organizat la finele lunii decembrie. Donațiile vor fi aduse la sediul Asociației (Palatul Municipal de  Cultură, aripa dreaptă, etajul 3, bir. 21) sau vor fi expediate la adresa: mun. Bălți, str. Dostoevschi 3/21. La necesitate, reprezentanții Asociației se vor apropia să preia lucrurile donate.

Vă puteţi alătura acţiunii de binefacere pentru a aduce o mică bucurie de Crăciun!  
Informaţii suplimentare la telefonul: 0231- 6-14-72, Uniunea pentru Prevenirea HIV şi Reducerea Riscurilor.

 

 

 

Experienţa unui deceniu de activitate în controlul tuberculozei în cadrul organizaţiei neguvernamentale pe care am fondat-o mă avantajează din considerentul că cunosc multe probleme din interior. Aceasta mă ajută să am o mai mare capacitate de a lua decizii în favoarea persoanelor infectate şi afectate de maadiile social condiţionate. Printre cele mai importante hotărâri ale Primăriei municipiului Bălţi, care au fost luate în ultimul timp, este şi cea care ţine de alocarea unui anumit buget pentru procurarea medicamentelor necesare persoanelor care au reacţii adverse la tratamentul antituberculos. Vreau să vă spun că odată cu ocuparea noii funcţii de şef al serviciului sănătate în municipiul Bălţi, percep mult mai complex rolul pe care îl au şi îl pot avea Autorităţile Publice Locale (APL) în soluţionarea problemelor din domeniul la care ne referim. Reprezentanţii APL-urilor locale sunt deschise pentru conlucrare cu toate structurile (medicale, sociale, economice, educaţionale etc.) şi ceea ce contează este stabilirea unei comunicări eficiente, înţelegerea responsabilităţilor părţilor (partenerilor şi actorilor sociali), implicarea tuturor în vederea găsirii unor răspunsuri comune la problemele existente.

 

Cu plăcere am acceptat să particip la această Conferinţă Naţională. În special, am fost interesată de sesiunile axate pe controlul TB/HIV. Mulţumesc tuturor raportorilor pentru informaţia oferită. Întrucât în municipiul Bălţi este în creştere numărul persoanelor cu tuberculoză multidrogrezistentă, consider că sunt necesare mai multe acţiuni bine planificate din partea Ministerului Sănătăţii, a Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”, a ONG-urilor şi a APL-urilor pentru controlul acestor infecţii. Se creează impresia că, la moment, toate structurile/instituţiile pe care le-am menţionat activează separat, ceea ce diminuează din rezultatele care pot fi obţinute. Îmi amintesc, acum cinci ani, am depus multe eforturi pentru ca ONG-ul „Speranţa Terrei” să obţină dreptul de a implementa DOT (tratament direct observat) pacienţilor care primesc tratament antituberculos în condiţii de ambulator. Astăzi, alături de „Speranţa Terrei”, încă două organizaţii neguvernamentale implementează activităţi DOT. Totuşi, pentru ca persoanele să activeze în DOT este necesar să fie instruite, să aibă o pregătire specială. În cadrul sesiunii „Implicarea societăţii civile în controlul TB”, la care am participat, am venit cu câteva sugestii:

1. Conlucrarea cu APL-urile este stringentă (unirea eforturilor ONG-urilor, Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”, Ministerului Sănătăţii şi APL-urilor) pentru controlul tuberculozei;

 2. Elaborarea unei baze de date care ar permite monitorizarea persoanelor bolnave de TB, care primesc sau trebuie să primească diferite forme de suport. În lipsa acestei baze de date, se întâmplă că unele persoane primesc suport social din mai multe surse, iar altele sunt lipsite de această posibilitate;

3. Odată cu crearea Platformei organizaţiilor societăţii civile active în domeniul TB, este necesar ca organizaţiile membre ale acestei platforme să vină cu nişte rapoarte despre rezultatele obţinute, lacunele care există, posibilele soluţii pentru rezolvarea problemelor date, iar informaţia colectată să fie integrată într-un raport la sfârşit de an. 

 

Mă bucură faptul că pe parcursul Conferinţei au fost abordate subiecte deosebit de actuale. Posibil, nu întotdeauna ceea ce a răsunat de la tribune a fost plăcut şi însufleţitor, dar însăşi faptul că această Conferinţă a oferit platformă pentru discuţii deschise cu toţi partenerii din domeniu este un lucru de apreciat.

Mi-amintesc o frază a dlui Michel Kazatchkine, reprezentantul special al Secretarului General ONU pentru HIV/SIDA în Europa de Est și Asia Centrală, rostită în mesajul de deschidere a Conferinţei: „Ne aflăm în aşa o perioadă, când recunoaştem că epidemia nu este la început şi noi suntem în acest domeniu de mult timp”. Dl Kazatchkine mai spunea că se simte un fel de oboseală a celor care activează în domeniu, explicată de faptul că până în prezent au fost investite multe eforturi, multe resurse de orice fel, mult timp şi această oboseală se face resimţită pe toate segmentele domeniului HIV/SIDA. Ceea ce trebuie să înţelegem este că această oboseală nu va dispărea de la sine. Dacă nu vom depune silinţă să obţinem mai multe rezultate bune astăzi, mâine această oboseală va fi şi mai multă.

Mi-a plăcut că în cadrul Conferinţei am avut curajul să recunoaştem că avem anumite dificultăţi, că pe anumite segmente nu am progresat deloc. Şi chiar dacă la prima vedere acesta nu este un rezultat prea mare, totuşi, este primul pas în contextul oricăror schimbări, pe care ni le dorim cu toţii.

În cadrul Conferinţei am încercat să abordăm anumite dificultăţi/bariere care există. Nu pot afirma că am găsit contact în sensul de a ne auzi unii pe alţii, dar am înţeles că înainte ne aşteaptă discuţii sincere, fără de care nu ne vom putea mişca nicăieri înainte. Am înţeles şi responsabilitatea pe care o avem cu toţii pentru ca schimbările aşteptate să se producă cu adevărat. Ceea ce încerc să conştientizez acum pentru mine şi pentru organizaţia pe care o reprezint este că trebuie să ne focusăm pe un singur scop – oprirea epidemiei. Dacă nu vom avea un singur scop major, putem aluneca uşor în procesele de dezvoltare a programelor, altor iniţiative, care ne vor lua mult timp şi ne vor abate de la scopul propus. Avem nevoie de o ţintă clară, spre care să mergem foarte siguri şi motivaţi. Aceasta ne va determina să monitorizăm şi să evaluăm tot ce am realizat, pentru a cunoaşte dacă ne apropiem de scopul propus sau nu. Dacă nu ne apropiem – va trebui să schimbăm direcţia, acţiunile, strategiile. Scopul final ne va fi unul foarte clar: stoparea epidemiei HIV în Republica Moldova.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mă bucur că am avut posibilitatea să particip la această Conferinţă. Am aflat care sunt realizările obţinute în domeniul HIV pe parcursul ultimilor doi ani de către autorităţi şi societatea civilă. Ceea ce am remarcat este că avem încă foarte mult de lucru. Mi-au plăcut toate prezentările, dar aş avea un comentariu pe marginea programelor educaţionale, care se predau astăzi în instituţiile de învăţământ. 

Mai mulţi ani la rând mergem cu lecţii de informare prin şcoli (în baza permisului aprobat de Ministerul Educaţiei) şi descoperim o realitate alarmantă, când elevii din clasele a 9-12 nu cunosc aproape nimic despre infecţiile cu transmitere sexuală, inclusiv despre HIV/SIDA. Şi aceasta, în situaţia când potrivit curriculei şcolare, elevii beneficiază de nişte subiecte la tematica respectivă. În înţelegerea noastră (a reprezentanţilor organizaţiei neguvernamentale), se pare că o mare parte dintre  profesorii care predau elevilor obiectele ce includ capitolele de sănătate pur şi simplu neglijează temele legate de transmiterea infecţiilor sexuale, metodele de protejare împotriva infecţiei HIV etc., chiar dacă statistica arată că un anumit procent de adolescenţi încep relaţiile sexuale în timpul când sunt elevi.

Lecţiile de informare le desfăşurăm în perioada noiembrie-decembrie şi sunt dedicate Zilei Internaţionale de combatere a SIDA (1 decembrie). Deşi suntem puţine persoane, ne străduim să acoperim în fiecare an un anumit număr de instituţii educaţionale din municipiul Chişinău (sectoarele Buiucani, Ciocana, Râşcani, Botanica, Centru). În cadrul sesiunilor de informare le propunem elevilor să completeze un chestionar, în care trebuie să răspundă la câteva întrebări legate de HIV/SIDA. Rămânem surprinşi că doar câţiva elevi din clasă au anumite cunoştinţe despre această infecţie. Ceilalţi nu dispun nici de cele mai elementare informaţii referitor la comportamentul de risc. Nu conştientizează însemnătatea păstrării sănătăţii şi protejării de anumite infecţii, care sunt deosebit de grave pentru sănătate.  Posibil, pedagogii în şcoală nu îşi permit să pronunţe cuvântul prezervativ, le este incomod să le vorbească copiilor cum să se protejeze de infecţiile sexuale şi de sarcinile nedorite. Dar faptul că în clasa a 7-a o mare parte dintre fete deja au început viaţa sexuală – se acceptă şi se consideră normal.

În anul 2014, la sugestia unei doamne învăţătoare, ne propunem să organizăm lecţii pentru elevii din clasele 9-12 la Centrul Social din municipiul Chişinău, unde elevii ar putea să afle mai multe informaţii despre infecţiile cu transmitere sexuală şi despre problemele cu care se confruntă persoanele infectate şi afectate de HIV/SIDA.

 

 

În opinia mea, Conferinţa Naţională HIV/SIDA din acest an este un bun punct intermediar de analiză a ceea ce ne-am propus să realizăm şi a ceea ce n-am reuşit în implementarea activităţilor Programului Naţional de prevenire şi control HIV/SIDA, în contextul unui Program Naţional subfinanţat şi a constrângerilor existente din partea Fondului Global de combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei.

Concluzia principală pe care am făcut-o în cadrul conferinţei este că trebuie să accelerăm activităţile pe toate direcţiile, în special cele care ţin de procurarea medicamentelor, procurarea serviciilor inclusiv de la ONG-uri. Este necesar să regândim şi să dezvoltăm acele servicii, care sunt cele mai eficiente. Altfel zis, să investim bani puţini, dar să obţinem un impact maxim posibil. 

Credeţi că avem asemenea capacităţi?

Consider că avem, dar în acelaşi timp trebuie să avem sinceritate şi onestitate personală pentru a aprecia corect ce activităţi merită a fi continuate şi în care activităţi merită să investim pentru a obţine un control mai bun al infecţiei HIV în Moldova. Cu regret, constat că pe lângă capacităţi avem un deficit de timp. Or, în situaţia în care Fondul Global nu va mai putea acoperi finanţarea activităţilor aşa precum a făcut-o înainte, se impune să dezvoltăm un plan de acţiune şi intervenţii urgente. 

Din prezentările colegilor din România şi Ucraina, am observat că ţările vecine au trecut prin aceleaşi dificultăţi, în final, reuşind să găsească soluţii la nivel local pentru menţinerea activităţilor. Credeţi că Republica Moldova ar putea ocoli dificultăţile cu care s-au confruntat aceste două ţări?

Într-adevăr, a fost prezentată experienţa României şi Ucrainei şi în ambele ţări am observat situaţii în care: epidemia HIV a fost scăpată de sub control în rândul grupurilor cu risc sporit de infectare în momentul în care Fondul Global s-a retras din România (statul neavând capacităţi să asigure servicii de profilaxie calitative, axate pe necesităţile grupurilor cu risc sporit de infectare); şi limitarea accesului la tratamentul antiretroviral a mai multor persoane în Ucraina din cauza preţurilor exorbitante a medicamentelor, care au fost procurate din bugetul de stat. Doar câţiva ani mai târziu această problemă a fost soluţionată, reuşind ca din aceleaşi surse financiare să fie trataţi mult mai mulţi pacienţi datorită diminuării preţului la medicamentele antiretrovirale.

Sper că Moldova va ocoli aceste dificultăţi. Avem un Minister al Sănătăţii cu experienţă bună în domeniul procurărilor de medicamente, gestionării Programelor Naţionale din resurse proprii. Mai complicat va fi cu identificarea resurselor financiare şi a mecanismului de contractare a ONG-urilor care să presteze servicii de reducere a riscurilor, îngrijire şi suport pentru persoanele infectate şi afectate de HIV/SIDA. Sunt o fire optimistă şi cred că împreună, cu forţele tuturor partenerilor din domeniu, vom reuşi să găsim cele mai bune soluţii la problemele existente.