Potrivit organizatorilor acțiunii, problemele legate de supradoze nu se regăsesc în actele normative existente în vigoare (Strategia Naţională Antidrog pentru anii 2011-2018 şi Programul Naţional de prevenire şi control HIV/SIDA/ITS pentru 2011-2015), chiar dacă decesele prin supradoze, asociate consumului de opiacee, constituie o provocare pentru cei peste 30 mii consumatori de droguri din Republica Moldova.

 

Asistenţa şi îngrijirile în cazul supradozelor sunt acordate, în mare parte, de către Serviciul de Asistenţă Medicală de Urgenţă. Totuși, din cauza unor bariere ce există (frica consumatorilor de droguri de a apela la personalul medical din cauza că aceștia vor anunța poliția; accesul redus la preparatul “Naloxon” utilizat pentru a evita supradozele), adresarea la serviciile medicale este cu întârziere, ceea ce face ca viața persoanelor afectate de consumul drogurilor să fie în pericol.  Conform surselor internaţionale, din 100 de cazuri de supradoză, aproximativ 4 sunt letale.

 

Solidari efortului de sensibilizare cu privire la supradoze, reprezentanţii asociaţiilor obşteşti active în domeniul asistenţei consumatorilor de droguri în RM au adresat un apel către Ministerul Sănătăţii și Dispensarul Republican de Narcologie ca să imbunătăţească calitatea asistenţei narcologice prin includerea intervenţiilor de prevenire a supradozelor în politicile naționale de sănătate. Alte solicitări ale organizatorilor acțiunii țin de: asigurarea disponibilității preparatului medical „Naloxon” în cadrul programelor de asistenţă a consumatorilor de droguri; îmbunătăţirea mecanismelor de investigare, înregistrare şi monitorizare a cazurilor de supradoze.

 

Flash-mobul a fost organizat cu prilejul Zilei Internaționale de informare și sensibilizare cu privire la supradoze, consemnată la nivel internațional.  

Astfel, în ultimii trei ani, potrivit datelor Ministerului Sănătății, în Republica Moldova numărul investigațiilor a crescut cu peste 85 la sută, vizitele medicale la domiciliu și solicitările de asistență medicală urgentă – cu 18%, iar cazurile tratate în spital – cu peste 13%.

 

Responsabilii CNAM mai susțin că majorarea Fondului de asigurări în sănătate este necesară şi pentru că, spre deosebire de alte state, în ultimii cinci ani cota primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în Republica Moldova a rămas la acelaşi nivel de 7%. Pe lângă aceasta, din anul 2014, programele de tratament a tuberculozei şi HIV/SIDA vor trece la finanţarea extinsă din banii publici ai Fondului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală. Tot din 2014 Programul Naţional de combatere a hepatitelor virale B, C şi D, Programul Naţional de transplant şi Programul Naţional de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat vor fi finanțate și ele din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală. 

 

Reprezentanţii Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova a criticat iniţiativa Ministerului Sănătăţii privind scumpirea poliței de asigurare medicală obligatorie. Doar sindicatul de profil „Sănătatea” susţine proiectul Fondului de asigurări medicale pentru 2014. „Majorarea cheltuielilor publice pentru sănătate este o necesitate vitală pentru Moldova, pentru că cetăţenii noştri vor şi solicită servicii complete. Trebuie de conştientizat, pentru ca poliţa de asigurare să acopere şi cheltuielile vizitei la stomatolog, spre exemplu, atunci trebuie să se mărească şi fondul asigurării obligatorii”, a declarat Victor Benu, preşedintele Sindicatului „Sănătatea”.

 

În Republica Moldova, peste 80 la sută din populație are poliță de asigurare medicală obligatorie.

Potrivit Luciei Pîrțînă, coordonator al Programului Național de prevenire și control HIV/SIDA/ITS, tematica instruirii este foarte diversă și include prezentări generale despre HIV și SIDA (terminologie, situația epidemiologică; căile de transmitere, evoluţia, diagnosticul, tratamentul etc.); precum și informație de referință ce ține de consiliere și testare – intervenţii de prevenire și formare a comportamentelor care să protejeze de infectarea cu HIV.

 

Necesitatea acordării acestor servicii de către reprezentanții ONG-urilor este argumentată prin faptul că adresabilitatea grupurilor cu risc sporit de infectare la cabinetele de consiliere și testare voluntară la HIV (CTV), care funcționează în cadrul instituțiilor medico-sanitare publice (IMSP) spitalele raionale și municipale, este mică. Chiar dacă în anii precedenți, personalul acestor cabinete a fost instruit să acorde servicii de consiliere și testare voluntară, experții din sănătatea publică susțin că accesul tinerilor, adolescenților și a populației din grupurile cu risc sporit de infectare (utilizatorii de droguri/UDI, lucrătoarele sexului comercial/LSC și bărbaţii care practică sexul cu bărbaţii/BSB) este destul de limitat.

 

În Republica Moldova, serviciul de consiliere și testare voluntară la infecția cu HIV a fost creat în anul 2007 prin Ordinul Nr. 344 al Ministerului Sănătății RM, care a aprobat conceptul serviciului CTV și regulamentul tip de funcționare a cabinetului CTV. La 01 aprilie 2013, pe teritoriul țării noastre, inclusiv în regiunea transnistreană și UTA Găgăuzia, funcționau 62 cabinete CTV. Persoanele care se adresează la cabinetele CTV sunt consiliate pre- și post-testare, iar testul la infecția HIV este efectuat prin analiza sângelui sau, la necesitate, prin utilizarea testelor rapide pe salivă (TSR). Durata determinării rezultatului HIV pozitiv sau negativ prin TSR este de 20 minute.

 

Svetlana Plămădeală, coordonatorul Programului HIV, IP UCIMP RSS /Recipient Principal al Fondului Global de combatere a SIDA, Tuberculozei și Malariei (FG), a menționat că Republica Moldova are experiența utilizării testelor rapide pe salivă, în special, în maternități. Acestea sunt utilizate pentru testarea femeilor gravide, care se internează în procesul nașterii, neavând statutul HIV determinat, pentru a preveni transmiterea infecției HIV de la mamă la făt.

 

În cadrul cabinetelor CTV, testele rapide pe salivă se utilizează în anumite situații. Astfel, în scopul asigurării unui acces mai larg al persoanelor din rândul grupurilor cu risc sporit de infectare, în această vară, cu suportul Fondului Global, în Republica Moldova a fost procurat un lot nou de 6750 teste rapide pe salivă, ceea ce permite ca serviciile de consiliere și testare la HIV să fie extinse și în cadrul ONG-urilor ce activează în domeniul prevenirii HIV și reducerii riscurilor. Apropierea serviciilor CTV de grupurile vulnerabile la infecția cu HIV ne va permite să depistăm infecția în termeni oportuni și să ne orientăm mai bine în aspectele epidemiologice ale infecției (să aflăm în ce grupuri de populație este concentrată infecția).

 

Cursurile de instruire sunt destinate asistenților sociali, lucrătorilor outreach, educatorilor de la egal la egal și psihologilor din cadrul ONG-urilor, precum și specialiștilor de la Dispensarul Republican de Narcologie și Departamentul Instituții Penitenciare (MJ), care începând cu luna noiembrie curent vor presta servicii de consiliere și testare prin utilizarea testelor rapide pe salivă.

 

Instruirile sunt organizate de către și cu suportul Spitalului Dermatologie și Maladii Comunicabile (SDMC), Centrului de Sănătate Prietenos Tinerilor "ATIS", Agenției Națiunilor Unite pentru Combaterea Drogurilor și Criminalității (UNODC), Centrului pentru Politici și Analize în Sănătate (Centrul PAS), UNICEF, ONG "Tinerii pentru Dreptul la Viață" (TDV), în parteneriat cu A.O. "Inițiativa Pozitivă" și Centrele Sociale Regionale din Chișinau, Bălti și Tiraspol.

 

 

Potrivit OMS, regiunea[1] EEAC are cea mai rapidă creștere a epidemiei cu HIV la nivel global, cu creșteri semnificative ale mortalității de SIDA. Pe baza ultimelor estimări ale UNAIDS, între 2001 și 2012, numărul de persoane care trăiesc cu HIV în regiune EEAC a crescut de la 860.000 la 1,3 milioane.

 

OMS menționează că în regiunea EEAC, populațiile cheie specifice, care sunt la un risc mai mare de expunere și infectare cu HIV, sunt persoanele care își injectează droguri și partenerii sexuali ale acestora, bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați, lucrătoarele sexului comercial, deținuții și migranții. În pofida dezechilibrului semnificativ care există între țările EEAC în ceea ce privește veniturile și povara bolii, epidemia HIV în regiune rămâne concentrată în aceste populații. Potrivit estimărilor UNAIDS, consumatorii de droguri injectabile sunt la risc special în Europa de Est, circa 57% din cazurile noi de infectare cu HIV fiind atribuite consumului de droguri injectabile.

 

Cu 1,6 miliarde de dolari SUA în calitate de granturi HIV aprobate pentru perioada 2002-2016, Fondul Global este un finanțator cheie a programelor HIV în regiunea EEAC și cel mai mare donator de servicii de reducere a riscurilor. Cu toate acestea, pe lângă succesele colective înregistrate cu ajutorul granturilor finanțate de Fondul Global/programelor naționale etc, nivelul de acoperire cu servicii de prevenire, tratament[2] și servicii de îngrijire, mai ales în rândul populațiilor-cheie, rămâne prea limitat pentru a obține un impact asupra epidemiei HIV.

 

Așa cum majoritatea țărilor din EEAC cu epidemii determinate de consumul de droguri injectabile sunt din categoria țărilor cu venit mediu înalt, sursele de finanțare externă pentru programele HIV, inclusiv de la Fondul Global, sunt destul de limitate. Prin urmare, este vital ca țările să recunoască importanța sănătății publice ale acestor programe și să înainteze o nouă finanțare. În acest sens, implicarea actorilor naționali în răspunsul la HIV pentru persoanele care își injectează droguri este critică.

 

Recenta lansare a noului model de finanțare a Fondului Global cu disponibilitatea resurselor granturilor aprobate și rezultatele așteptate în EEAC oferă oportunitatea de a dezvolta o strategie regională a EEAC și a lărgi cadrul de investiții. La rândul său, strategia ar trebui să promoveze elaborarea planurilor naționale de investiții, pentru a se asigura că resursele interne sunt investite strategic, cu un potențial catalizator al resurselor Fondului Global, pentru a obține cel mai mare impact posibil.

 

Dezvoltarea strategiei Fondului Global pentru EEAC și al cadrului de investiții are ca scop:

• Ajungerea la un consens cu privire la prioritățile strategice și abordările pentru soluționarea problemei epidemiei HIV în regiune.
• Să contribuie la abordarea unor potențiale nepotriviri/lacune dintre tendințele epidemiologice actuale și scopurile programelor, inclusiv, dar nu limitat la granturile Fondului Global.
• Informarea țărilor aplicante și partenerilor, prin prisma noului model de finanțare, asupra priorităților strategice de investiții ale Fondului Global și principiile de a maximiza impactul.
• Stimularea țărilor pentru a elabora/revizui cadrul Național HIV de investiții strategice adecvat.

Perioada de timp prevăzută pentru implementarea și revizuirea periodică a etapelor de realizare a strategiei din EEAC ar trebui să fie aliniată cu ciclurile actuale și viitoare de trei ani ale Fondului Global (2014-2016 și 2017-2019). Documentul de strategie regională ar trebui să fie finalizat până la sfârșitul primului trimestru al anului 2014.

În conformitate cu prioritățile Oficiului Regional UNAIDS EECA, bazat pe modelele epidemiologice, pare oportun ca marea majoritate (aproximativ 80%) din prioritățile globale de investiții ale Fondul Global propuse în regiunea EECA să fie axate pe următoarele două direcții:

Strategia ar trebui, de asemenea, să răspundă necesităților și să aloce resurse pentru a sprijini și promova activitățile de care beneficiază bărbații care întrețin sex cu bărbați (BSB) și lucrătoarele sexului comercial (LSC). În plus, trebuie să se recunoască faptul că în unele țări din EEAC modelul epidemiologic HIV poate fi diferit față de restul regiunii EEAC și, prin urmare, va necesita o abordare diferențiată.

 

• Să contribuie la reducerea transmiterii HIV în rândul persoanelor care își injectează droguri cu 50% până în 2015.
• Să contribuie la sporirea accesului la intervenții eficiente de reducere a riscurilor, inclusiv, schimb de seringi, servicii de tratament a dependenței de droguri și tratamentul hepatitei.
• Să contribuie la creșterea accesului UDI la TARV de la mai puțin de 10% (la moment) până la 50% (în 2016).
• Să contribuie la includerea serviciilor de reducere a riscurilor în politicile naționale în domeniul drogurilor și creșterea resurselor financiare destinate prevenirii HIV în rândul UDI în EEAC provenite din surse publice de la 15% la 60% până în 2016.
• Să contribuie la extinderea testării eficiente, referirea la tratament și programele pentru aderarea la TARV.
• Să contribuie la un acces durabil la TARV, asigurat calitativ și la un preț adecvat protejat de bugetul de stat.

 

Potrivit clasamentului Băncii Mondiale din iulie 2013, Republica Moldova se situează în categoria țărilor cu venit mai jos de mediu. Recomandările FG pentru acest grup de țări este:

-          Fiecare țară ar trebui să aibă o strategie de înrolare anuală treptată în TARV pentru a se asigura că tratamentul este acoperit în întregime de finanțarea internă (cel puțin 50% până în 2016).

-          Finanțarea pentru TARV ar trebui să fie disponibilă în cadrul granturilor Fondului Global doar pentru a iniția tratamentul în rândul populațiilor-cheie, cu scopul de a fi transferat la programul național SIDA în perioada de finanțare existentă.

-          Cel puțin de 60% din sursele Fondului Global ar trebui să fie orientate pentru reducerea noxelor și serviciile de prevenire, consolidarea capacităților, advocacy, drepturile omului și consolidarea comunității cu populații cheie cu o prevalență de peste 5%.

-          Asigurați-vă că cel puțin 10% din finanțare este oferită pentru TB/HIV și alte coinfecții.

 

 

Strategia regională și cadrul de investiții ar trebui să definească în mod clar care va fi succesul pe termen mediu și lung, cu repere pre-definite și planul, care ar putea fi colectiv, monitorizate și evaluate în mod regulat pentru a reflecta succesele și cele mai bune practici și pentru a determina neajunsurile.

 

Strategia și cadrul de investiții va trebui să furnizeze date privind estimarea resurselor financiare, tehnice și de altă natură, solicitate de la Fondul Global, alți donatori și țări.

 

În cele din urmă, doar printr-un parteneriat eficace de lungă durată la nivel de țară și regiune, începând cu conducerea țărilor și susținută de hotărârea colectivă a tuturor părților interesate, putem atinge obiectivul universal de acoperire cu TARV și servicii de îngrijire și prevenire în rândul populațiilor din EEAC.

În cadrul ședinței, dna Tatiana Vinichenko, manager de portofoliu al FG pentru RM, s-a referit, în special, la activitatea Centrelor Sociale Regionale pentru persoanele care trăiesc cu HIV, care au fost deschise și sunt susținute integral din grantul Fondului Global. Fiind un proiect pilot în Republica Moldova, reprezentanții Fondului Global au dorit să afle în ce măsură acestea urmează să fie susținute de stat, or, o condiție clară a FG este ca centrele respective începând cu anul 2015 să fie susţinute din sursele bugetului de stat.

 

Diana Doroș, reprezentantul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF), a informat că din partea MMPSF a fost expediată o solicitare către Ministerul Finanțelor ca începând cu anul 2014 activitatea acestora să fie susținută parțial din bugetul de stat, iar din 2015 să fie susținută și cu implicarea contribuțiilor bugetelor locale.  Dna Doroş a mai adăugat că cele mai multe eforturi depuse până acum țin de aprobarea prin Hotărâre de Guvern a Regulamentului cadru de organizare și funcționare a Centrelor Sociale Regionale pentru asistența și protecția persoanelor care trăiesc cu HIV și a standardelor minime de calitate.  Urmare a avizului parvenit de la Ministerul Finanțelor, proiectul urmează a fi modificat reieșind din prevederile noului sistem de finanțare a administrației publice locale (proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Legea privind finanțele publice locale și Codul Fiscal, aprobate de către Parlament în lectura a doua). Cât priveşte contribuțiile din bugetele locale, în conformitate cu Acordurile tripartite, semnate de MMPSF, Centrul PAS și autoritățile publice locale din localitățile unde au fost instituite Centrele sociale regionale pentru asistența persoanelor care trăiesc cu HIV, fiecare dintre actori și-a asumat o parte din responsablități, inclusiv prin cofinanțarea  instituțiilor respective începând cu anul 2015.

 

Vorbitoarea a mai adăugat că în țara noastră există deja practica cofinanțării din bugetul de stat și bugetul APL a unor servicii sociale. Acest mecanism este destul de funcțional și se propune să fie utilizat și cu referință la centrele sociale regioanle, cu toate că aici persistă elementul de regiune, un element nou pentru Republica Moldova.

 

Un segment critic pentru creşterea contribuției statului, în opinia reprezentanţilor FG, sunt și Programele de reducere a riscurilor, implementate în Republica Moldova, care necesită a fi dezvoltate în continuare și pot servi drept intervenții prioritare pentru viitoarea aplicație. În lipsa unei finanțări adecvate din partea statului, activitățile de prevenire HIV în rândurile grupurilor cu risc sporit de infectare cu HIV (utilizatorii de droguri - UDI, lucrătoarele sexului comercial - LSC și bărbaţii care practică sexul cu bărbaţii - BSB) necesită a fi susținute financiar, astfel ca investițiile să atingă impactul așteptat al Programului Național HIV/SIDA: 60% acoperire în rândul UDI, 60% - LSC și 40% - BSB. În același timp, urmează a fi elaborate și mecanismele necesare pentru organizarea serviciilor de reducere a riscurilor. Or, în lipsa mecanismelor, nici mijloacele Fondului Global nu vor putea rezolva problemele existente.   

Povara economică a tuberculozei
Considerată adesea o boală a trecutului sau una restrânsă la comunităţile marginalizate, tuberculoza implică anual costuri directe de peste 500 de milioane de euro pe regiune şi alte 5,3 miliarde de euro pierderi de productivitate.

Studiul, realizat de economişti din domeniul sănătăţii din Germania, evocă de asemenea povara economică a tuberculozei, care depăşeşte cu mult costurile probabile ale investiţiilor în cercetarea extrem de necesară pentru a dezvolta mai multe medicamente şi vaccinuri eficiente - lucru care, spun autorii, guvernele şi industria medicamentelor trebuie să-l facă urgent.

Potrivit profesorului Roland Diel de la spitalul universitar Schleswig-Holstein din Kiel, care a condus studiul, producerea medicamentelor şi vaccinurilor este foarte scumpă, dar dacă se iau în considerare costurile bolii, atunci aceasta se justifică.

O problemă presantă
Apariţia tulpinilor de care nu pot fi tratate chiar cu cel mai puternic medicament a transformat TBC-ul într-una din cele mai presante probleme de sănătate din lume.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătaţii (OMS), tuberculoza a infectat 8,7 milioane de oameni din întreaga lume în 2011 şi a ucis 1,4 milioane. Nu mai puţin de două milioane persoane pot avea tulpinile rezistente la medicamente până în 2015, afirmă organizaţia cu sediul la Geneva.
Chiar şi tratarea tuberculozei tipice este un proces de lungă durată. Pacienţii trebuie să ia un cocteil de antibiotice timp de şase luni şi mulţi nu reuşesc să finalizeze tratamentul. Acest fapt, alături de utilizarea excesivă şi incorectă a antibioticelor, a alimentat apariţia tuberculozei rezistente la medicamente multiple (MDR-TB) şi a celei cu rezistenţă extinsă (XDR-TB).

Studiul
Pentru acest studiu, publicat online în European Respiratory Journal, primul de acest fel, cercetătorii au folosit o analiză sistematică a site-urilor de literatură şi instituţionale pentru cele 27 de state membre ale UE pentru a rezuma date privind costurile de tratare a tuberculozei în anul 2011.

 

 

În deschiderea evenimentului, dna Ludmila Rîbac, medic epidemiolog la Centrul Național de Sănătate Publică a prezentat o informație generală privind situația din domeniul tuberculozei în țară.

 

Lilian Severin, președintele Platformei Naționale a OSC-rilor active în controlul TB, participant la eveniment, a informat  despre  activitatea Platformei și a celor zece ONG-ri din Moldova, care se implică în activitățile de profilaxie și control al tuberculozei în țară, precum și despre planurile de viitor ale organizației pe care o reprezintă.

 

Cristina Moraru, director al Proiectului “Sporirea rolului pacientului și comunității în controlul TB”, a relatat la rândul său despre activitățile și rezultatele obținute de către AO “Pentru Prezent și Viitor” în controlul tuberculozei.

 

Evenimentul a servit drept teren de discuții sincere despre principalele probleme cu care se confruntă bolnavii de tuberculoză, pe de o parte, personalul medical, asistenții sociali și reprezentanții ONG-urilor, pe de altă parte.

 

Întrebările care au trezit cele mai multe dezbateri au fost cele ce țin de ineficiența legii privind controlul tuberculozei, vârsta optimă de vaccinare și consecințele în cazul nevacinării la timp, metodele de prevenire ale tuberculozei, stigmatizarea bolnavilor și importanța menținerii pacienților în tratament până la vindecarea maladiei (încheierea curei de tratament).

 

Masa rotundă s-a încheiat  cu recunoașterea faptului că doar printr-un efort comun și o conlucrare eficientă dintre instituțiile medicale, direcțiile de asistență socială, ONG-uri se poate de redus povara TB și de creat cele mai bune condiții de sănătate pentru persoanele bolnave de tuberculoză în R.Moldova.

 

 

С учетом рекомендаций Комитета по стратегии, инвестициям и воздействию, консультаций с техническими партнерами, обязательств трех международных центров исследований в области здравоохранения и исторически сложившейся модели, глобальное распределение ресурсов между тремя заболеваниями будет осуществляться следующим образом: 50% на программы борьбы с ВИЧ/СПИДом, 32% на программы борьбы с малярией и 18% на программы борьбы с туберкулезом.

 

Распределение средств на страновом уровне будет зависеть от конкретной ситуации на местах, и, согласно принципу новой модели финансирования, заключающемуся в укреплении стратегической составляющей инвестирования, кандидаты будут иметь больше гибкости в принятии решений относительно окончательного распределения средств в рамках своих конкретных страновых программ. В исторически сложившуюся модель распределения ресурсов были внесены небольшие корректировки в отношении программ по ВИЧ/СПИДу и по туберкулезу, для которых первоначально планировалось установить 52% и 16%, соответственно. Показатель для программ по малярии не изменился и остался на уровне 32%.

 

Поправки в отношении доли финансирования программ по ВИЧ и ТБ позволяют кандидатам с высоким бременем коинфекции ТБ-ВИЧ разрабатывать более эффективные комплексные услуги по ТБ-ВИЧ, согласно рекомендациям Всемирной организации здравоохранения в отношении борьбы с коинфекцией ТБ-ВИЧ. С учетом этого обстоятельства кандидатам рекомендуется активнее внедрять комплексные программы борьбы с коинфекцией ТБ-ВИЧ. Эти вопросы следует рассматривать в ходе странового диалога и принимать во внимание при разработке концептуальных записок.