La o distanță de 30 minute de Chișinău, capitala Moldovei, și amplasat între dealuri și podgorii, penitenciarul Nr. 15 a fost construit în perioada sovietică, anii ’50 și este destul de bine păstrat, în ciuda fisurilor din pereți. O mică capelă ortodoxă se află la intrarea în curte.
Eu și colegii mei am fost întâlniți de către Svetlana, o femeie tânără și energică, care conduce serviciul național de sănătate în penitenciare. Trecerea prin poarta de fier pentru a intra în închisoare este, oarecum, incomodă. Gardienii, purtând pe cap căciuli mari și în uniformă militară, ne-au salutat în timp ce încercau să afle ce i-a adus pe acești noi vizitatori în închisoarea lor.
Afară temperatura era în jur de zero grade și câțiva fulgi încă mai cădeau în mica curte a închisorii. Am observat maiourile și ștergarele agățate, pentru a se usca, pe frânghiile legate între clădirile din jurul curții.
Escortați de gardieni, am ajuns în cabinetul medicului din penitenciar, Constantin. Constantin conduce mica farmacie care stochează metadona, seringile și prezervativele. Cabinetul lui este mic – o masa simplă din lemn, fișiere cu hârtii și o sofa. Ne-a întâmpinat cu ceai.
Un medic generalist, de vreo patruzeci de ani, Constantin este unicul reprezentant medical care deservește 550 de deținuți. Rolul său este divers: El se ocupă de medicamentele de zi cu zi și de urgențele care apar; el supraveghează un salon mic cu trei paturi și este, de asemenea, un confident și consilier de încredere pentru mulți deținuți.
Odată ce prevalența infecției cu HIV este de doi la suta, în rândul deținuților, testarea la HIV și Hepatita C nu sunt obligatorii, nici la intrare, nici în timpul detenției inițiale. Mai degrabă, există consiliere și testare voluntară oferită de către Constantin, care a atras cu succes deținuții. Teste rapide pe salivă sunt disponibile în penitenciar grație unei o organizații nonguvernamentale.
Programul de Reducere a Riscurilor în Moldova este unic în regiune, fiind un model remarcabil și la nivel global. Demarat la începutul anilor 2000, ca urmare a muncii de pionierat a Fundației pentru o Societate Deschisă (FSD), treptat, responsabilitatea pentru gestionarea programului a trecut către personalul din domeniul sănătății publice care lucrează în sistemul penitenciar.
Metadona este disponibilă pentru toți cei care au prescripția lui Constantin, și deținuții aflați în tratamentul de substituție o iau în fiecare zi din farmacie, după ce semnează într-un registru special. Chiar dacă mi s-a spus că nu există multe cabinete pentru tratamentul cu metadonă în afara capitalei, în același timp, nu am auzit multe plângeri referitor la lipsa serviciilor pentru persoanele eliberate din detenție. .
Mi s-a spus că metadona și schimbul de seringi sunt, de asemenea, disponibile în închisorile din Transnistria, regiunea separatistă din estul republicii, aflată sub influența puternică a Rusiei.
Eu cred că una din cele mai fascinante realizări în implementarea acestui program de reducere a riscurilor, din ceea ce am observat în închisoare, este modul în care acele, seringile și prezervativele sunt distribuite.
Acele și seringile sunt stocate în puncte de distribuție, aflate sub supravegherea deținuților voluntari, care le țin într-un dulap de lemn în celula lor. Am văzut două dintre aceste puncte de distribuție, unul în celula individuală, bine păstrată și ordonată, a unui deținut condamnat pe termen lung. Celălalt a fost într-un dulap în colțul unui dormitor aglomerat cu aproximativ șaizeci de deținuți.
Programul de reducere a riscurilor este exemplar în Republica Moldova. Nu multe țări în toată lumea implementează schimbul de seringi și Terapia de Substituție cu Opioide (TSO) în penitenciare, precum și distribuirea de prezervative, așa cum am văzut-o în Republica Moldova.
Moldova demonstrează modul în care își prioritizează starea de sănătate a deținuților în închisori. În fine, rezultatul este cel care contează – Constantin și Svetlana au ținut să menționeze că nu cunosc niciun caz de supradoză (au fost înregistrate și cazuri de reducere a dozelor).
Trebuie să ținem cont, totuși, de realitatea în care asemenea programe de reducere a riscurilor, există și continuă să funcționeze. Ca și în cazul întregii regiuni a Europei de Est și Asiei Centrale, aici finanțarea programelor de reducerea riscurilor în penitenciare rămâne dependentă de fonduri externe preponderent oferite de către Fondul Global pentru Combaterea SIDA, Tuberculozei si Malariei.
În contextul actual, trebuie să facem față riscurilor reale, din punct de vedere financiar, care amenință reușitele acestor programe, acestea din urmă contribuind la consolidarea sustenabilității răspunsului SIDA al țării. Rezultatele pe care le înregistrează Republica Moldova privesc nemijlocit factorii de decizie și donatorii.
Articolul în original al Dr. Michel Kazatchkine, reprezentantul special al Secretarului General ONU pentru HIV/SIDA în Europa de Est și Asia Centrală, poate fi accesat la: http://www.huffingtonpost.com/michel-d-kazatchkine/is-moldova-leading-the-wo_b_4731043.html
